Entry for March 14, 2008

Cazul extrem

– o decojire –

Alpha m-a pus pe gânduri cu una din observaţiile sale acute, comentând poemul pe care l-am scris cu Cosmin Perţa şi pe care l-am afişat nu cu multă vreme în urmă. Spunea Alpha că versurile celor doi poeţi sunt recognoscibile. E bine sau e rău că lucrurile stau aşa?
Ehei, pentru mine cazul extrem de experiment poetic a fost până acum Submarinul iertat pe care l-am scris cu Andrei Codrescu, prin mail, în octombrie 2006 (exact o lună a durat scrierea acestui poem de 70 de pagini). A fost caz extrem, mai întâi fiindcă am dorit, la început, să îmi păstrez Cesereanu style (cum generos spune Alpha), dar şi fiindcă, de la un punct, tocmai de acest stil nu am mai vrut să mă agăţ, ci am râvnit să mă amestec complet în stilul lui Andrei Codrescu, întrucât el deja făcuse acest lucru, întru comuniunea textului nostru şi a ideilor (obsesiilor, nevrozelor, amintirilor) schimbate. Iată de ce cred că mai degrabă alchimia şi starea de hibrid este cea care contează într-un astfel de poem, şi nu stilul individual, recognoscibil. Este exact ca într-o căsnicie: dacă nu te adaptezi constructiv şi benefic la celălalt, la partenerul de viaţă (indiferent dacă-i vorba despre bărbaţi ori femei), apoi poţi să pleci din respectiva căsnicie, fiindcă în infern se va preschimba ea şi nici Dumnezeu nu va mai putea face nimic să o salveze. Nu este vorba despre o adaptare forţată şi laşă, derivată din slăbiciune şi neputinţă (de tipul cine-i cocoşul în casă… ori în poezie, hiha!), ci de o adaptare creatoare, ca să zic aşa. Există în Submarinul iertat pasaje unde atât Andrei Codrescu, cât şi eu, suntem pe deplin exact ceea ce am fost dintotdeauna ca poeţi, putând fi arătaţi cu degetul ca stil: delirionismul meu ori ironismul lui Andrei. Dar există şi destule pasaje unde fiecare din noi a scris în stilul celălalt ori şi-a hibridat stilul cu al celuilalt, iar acolo doar Dumnezeul cel iscusit şi iscoditor al poeziei ar mai putea spune şi ghici care din noi a scris versul cutare şi cutare.
Vestea gâdilitoare pentru pianista nebună şi beatnikul din poem (precum şi pentru vehicolul lor ciudat) este că Submarinul iertat va fi tradus în 2009 în Amerika. Şi mă întreb, chicotind, cum se vor sălăşlui amerikanii în străfundurile oceanului, cu cei doi co-piloţi care îi predau poezie unui submarin năuc! Oare se vor sminti?

Reclame

12 răspunsuri to “Entry for March 14, 2008”

  1. Artemis Says:

    Adevar vorbiti, spun eu dupa ce am recitit Submarinul iertat.

  2. Mesmeea Says:

    adevarat vorbesc ce anume? ca sint năucă eu insămi acum, precum submarinul invocat!

  3. Mesmeea Says:

    si am uitat sa spun – desenul insotitor ii apartine lui Radu Chio, pictorul care ne-a ilustrat submarinul. si dupa cum cei cu ochi iscoditori pot sa desluseasca, infatiseaza un pintec cu buze si urechi puzderie!

  4. Artemis Says:

    „Dar există şi destule pasaje unde fiecare din noi a scris n stilul celălalt ori şi-a hibridat stilul cu al celuilalt, iar acolo doar Dumnezeul cel iscusit şi iscoditor al poeziei ar mai putea spune şi ghici care din noi a scris versul cutare şi cutare. Iar aşa e aproape perfect.” – acest adevar vorbiti.

  5. Mesmeea Says:

    sa fie atunci asa, caci bine va fi (dar intre timp am sters din text propozitia „Iar asa e aproape perfect”)!

  6. Artemis Says:

    Aha, vaz acum! It doesn’t change the meaning that much.

  7. Oda Says:

    am vazut recent o mica tableta, micro-recenzie (nici nu stiu cum sa ii spun) pe submarin in ‘noua literatura’. la modul foarte naiv, autorul articolului vorbeste despre binele pe care il fac autorii nesemnand fiecare pasaj care le apartine. cred ca a intuit totusi ceva, acel ceva fiind dezvoltat mai sus de mesmeea (sau rc?).

    tare`s curios cum o sa arate submarinul in dulcea limba amerikaneasca… traducerea o face andrei codrescu sau se face tot in colaborare?

  8. Mesmeea Says:

    unii zic, intr-adevar, ca e bine ca submarinul iertat nu este semnat pe partituri (dar, totusi, cititorul care rivneste sa identifice fragmentele scrise de unul ori altul din autori, o poate face, cu siguranta, in partile esentiale, unde vocile sint distincte), altii, dimpotriva, mi-au spus ca pasajele fiecaruia ar fi trebuit semnate si individualizate astfel. asa incit, citi cititori, tot atitea opinii…
    submarinul amerikanesc va fi tradus numai si numai de andrei codrescu (care a spus ca doar el ar putea face asa ceva, intrucit textul este prea dificil si cumplit pentru orice alt posibil cunoscator de limba romaneasca din amerika). dar andrei codrescu a mai spus ceva, iar eu am chicotit pe buna dreptate – a spus ca partitura lui din poem este relativ usor de tradus, dar ca se va canoni cu partitura mea, fiindca aici trebuie sa construiasca un ritm delirant al imaginilor si o fluiditate aparte. asa incit partitura mea imi va fi trimisa, dupa traducere, spre discutie, cuvint cu cuvint, vers de vers, hiha! cred ca vom purta delicioase batalii traductologice, ca si cum am rescrie submarinul pre limba amerikaneasca.
    cartea va aparea la editura suprarealista black widow press.

  9. corina popescu Says:

    Ca de obicei, pic de pe lună aici!Comentariul va fi pe măsură:)))
    Dumneavoastră mi-aţi făcut poftă de Cortazar şi de Marias(Meniul este mult mai variat, dar nu vreau să i menţionez pe toţi aici).Hiha! Amu vreau să mi iau un submarin şi să gust nişte „verbe auxiliare.” Mulţumesc!O seară frumoasă!

  10. Mesmeea Says:

    ma amuza faptul ca pina la urma „hiha” ar putea deveni un soi de formula (auto)mesmerizanta ori (auto)mesmerizatoare pe acest blog (si nu numai). asa incit iar si iar hiha!

  11. DeScribor Says:

    Iata ce voiam sa spun ieri, mai pe scut, caci mesajul s-a pierdut: cred ca mai putin conteaza cum ar fi putut sa fie scrise poemele, ceea ce mi se se pare captivant sunt energia post-factum, sa zic asa, efectul pe care poemul il produce in cititor. Ziceam ca as numi asa un tip de scriere androgina (daca ea este facuta de un scriitor si o scriitoare, cu atat mai bine) și e clar ca intre cei doi sau mai multi (cum era la exquisite corpse) trebuie sa fie o afinitate si o comunicare la nivel de intuitie, de intuitie a reactiei celuilalt la experienta poetica. Poemul poate exista si fara aceasta comunicare, dar nu va fi la fel de intens. Cat despre Submarin, suna bine in engleza, am exersat eu cu cateva versuri, iar faptul ca apare la o editura suprarealista, ce sa mai zic… Nu stiu amerikanii ce ii asteapta… Ce lucru, sa ai o editura sa poti spune ca e suprarealista. Iar legat de hiha, propun sa-si faca fiecare formula proprie de intampinare cand intra pe aici, asa uneori, nu toata ziua, buna ziua. Din hiha, ce sa fie: iahh, haia, aiah, hhhia, haih…

  12. Mesmeea Says:

    DeScribor este intens si sagalnic. grozav lucru daca „Submarinul iertat” (era sa scriu sumbarinul!) ar putea fi perceput ca o scriitura androginica, dar eu zic, totusi, ca polemica yin-yang exista acolo in paralel cu relativa androginie, ceea ce face acest roman-poem sau poem-roman sa fie prizabil pe mai multe straturi, cred (dar cetitoriul sa spuna mai bine, iara nu auctorii).
    comunicare la nivel de intuitie? din nou da, cred ca asa e minunat si cu noroc pohetic.
    in privinta anagramelor interjectionale, sint de-a dreptul entuziasmata de gaselnitele de-scriboriene, imi place grozav mai ales haia, hhia si haih!
    drept care fac invitatia – poftiti in sumbarinul tertai! hhia-haih-haia!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: