iertările
ucigaşii pot fi frumoşi ori curaţi
la fel ca îngerii masacraţi de o idee greşită
la fel ca asceţii leneşi ori degeraţi
şi-atunci de la cine să-ţi ceri iertare şi de ce
în faţa cui să cazi ras în cap ori cu părul până la tălpi despicat
şi pentru cine să te vindeci
aş vrea să dansez câteva zile şi nopţi la rând
până mi se umflă picioarele
până mi se-nvineţesc unghiile
până-mi pleznesc venele
până voi fi sânge ghemuit
drept care întreb
mai este cineva de iubit sau de neiubit pe lumea aceasta?
Mesmeea Cuttita's Blog 
februarie 25, 2008 la 11:37 pm |
pictura de Leonor Fini. poem din volumul „coma”.
februarie 26, 2008 la 9:15 am |
cum de iubit sau de neiubit? dupa „mai este cineva” intrebatoare vine pleashca asta, care anuleaza orice intrebare intr-un soi de indiferenta nu neaparat ascetica. hmmm
februarie 26, 2008 la 9:19 am |
putea fi la fel de bine „de iubit si de neiubit” (in loc de „sau”)! asa ca mai incearca putin sa jonglezi cu/prin dialectica poemului, poate mai gasesti ceva ascuns (in straturile si nisele lui).
februarie 26, 2008 la 9:20 am |
si daca-s frumosi si curati mai sunt ei ucigasi?
februarie 26, 2008 la 12:57 pm |
chiar asa, Didi, mai sint ei ucigasi? sau este doar un fel de a spune!
exista, uneori, „ucigasi” cu figuri angelice, dar angelismul chipului nu le foloseste la nimic, dimpotriva ii face sa stirneasca o repulsie si mai acuta.
nu stiu, insa, daca asa stau lucrurile si cu „ucigasii” din poemul meu.
februarie 27, 2008 la 11:14 pm |
cred ca unul dintre mobilele poemului este chiar de felul acelei aparitii din pictura insotitoare. pentru un asemenea lucru oamenii-poeti-transformatori fac gesturile lor esentiale. si mai fac gesturi esentiale pana la oameni, iar drumul pana la oameni e uneori un fel de infern.
februarie 28, 2008 la 1:08 am |
adevarul este ca aparitia rosietica poate fi orice – si ucigas frumos, si inger masacrat, si ascet degerat! sau poate sa nu fie nimic din toate acestea. cit despre acel „infern dintre oameni”, cu siguranta el este cel mai palpabil.