Entry for February 10, 2008

Am murit în 2005!
Ceasornicăria (6)

Am stat la taclale nu cu multă vreme în urmă cu cea mai bună prietenă din vremea facultăţii: spre norocul nostru suntem la fel ca odinioară (de douăzeci şi cinci de ani suntem aşa) şi prietenia noastră continuă să funcţioneze, deşi ne întâlnim rar. Ea mi-a relatat ceva ciudat în ce mă priveşte: mi-a spus că unul din băieţii ei, care circulă pe internet în sistemul unui joc de strategie şi cultură generală (vezi www.conQUIZtador.ro) a primit la un moment dat următoarele întrebări: când s-a născut Ruxandra Cesereanu şi când a murit. Răspunsurile „corecte” (greşite) erau următoarele: 1957, respectiv 2005. Că m-am născut cu şapte ani mai devreme decât m-am născut de fapt, deh, asta este, strategii jocului cu pricina mi-au pus nişte ani în cârcă; dar că am murit în 2005, asta-i ceva mai greu de explicat! M-am gândit atunci la cât de manipulabilă este realitatea inclusiv prin cifrele naşterii şi morţii, şi am jonglat puţintel în mintea mea cu termeni precum metarealitate, pararealitate, ortorealitate (venindu-mi mie jonglatul acesta în cap de la un minidialog pe blog cu două fete, Carmen şi Aubergine). Căci ceea ce pretindeam eu de la cei ce greşiseră datele mele de naştere şi de moarte era un soi de orto-realitate! O realitate corectă şi impecabilă. Gândindu-mă la toate acestea cu varii ocazii, am înţeles cât de incontrolabil variază proiecţia celorlalţi asupra noastră, în cazul de faţă asupra mea. Şi am făcut o recapitulare. Când am publicat volumul de poeme Oceanul Schizoidian, mi s-a spus că ar fi trebuit să stau câteva luni într-un ospiciu ca să fi putut scrie o asemenea carte. De ce, am întrebat eu încă perplexă pe vremea aceea – nu avem destui dintre noi oricum un ospiciu pe dinăuntru? Când am publicat volumul de proză Purgatoriile, mi s-a spus, privitor la ultima bucată de text, microromanul Ucenica, o chestie stupefiantă: că ar fi trebuit să fiu călugăriţă şi să trăiesc într-o mănăstire ca să am dreptul să scriu aşa ceva! Când am publicat Tricephalos, întrebările au fost puhoi, care mai de care mai smintite: 1. dacă am întâlnit într-adevăr minotaurul în Creta (romanul era scris la persoana I, dar, pentru Dumnezeu, cum de se face cu atâta nonşalanţă suprapunerea între viaţă şi literatură, habar nu am!); 2. dacă peep-showurile pariziene din prima parte a cărţii sunt reale sau nu? (erau inventate toate şi eram mândră de asta); 3. dacă Muzeul Sexului, descris în prima parte, are o adresă şi unde poate fi vizitat (întrebarea aceasta mi-au pus-o doi scriitori consacraţi, pe care i-am dezamăgit cumplit spunându-le că respectivul Muzeu al Sexului se găseşte la Amsterdam şi nu la Paris – şi că, oricum, am inventat destul în roman). Când am publicat volumul de poeme Veneţia cu vene violete. Scrisorile unei curtezane mi s-a spus că nu aş fi avut dreptul să scriu despre curtezane, atâta timp cât nu am fost eu însămi aşa ceva şi nu am trăit în secolul 18, despre care scriu acolo! Finalmente, după ce am publicat volumul de proză Naşterea dorinţelor lichide, care în a doua parte conţine portretele (fictive, fiindcă vorbim de literatură) a 108 bărbaţi, am aflat cu stupoare că circulă zvonul după care am fişat în a doua parte a cărţii mele experienţele avute cu cei 108 bărbaţi, pe care i-am înregimentat şi clasificat într-un mini-dicţionar! Toate aceste voci care au comis varii proiecţii asupră-mi nu au fost, fireşte, majoritare, ci minoritare, dar acest lucru contează mai puţin. Orto-realitatea e greu de respectat şi manageriat! Iar acum că am aflat că am murit în 2005, ce mai pot să spun? În curând voi fi anunţată că, în sistemul de jocuri şi strategii culturale, mă cheamă nu Ruxandra Cesereanu, ci Mesmeea Cesereanu… dar măcar acest lucru nu ar fi chiar atât de grav, ci mai degrabă amuzant.

19 răspunsuri to “Entry for February 10, 2008”

  1. Mesmeea Says:

    nu stiu daca imaginea insotitoare ii apartine Leonorei Fini sau unui imitator al ei!

  2. jeniact Says:

    sau poate in 2005 s-a petrecut o renastere, sau poate „ceva a murit” in 2005; sau, bineinteles, e doar o eroare sau suma elementelor e sapte, iar sapte e un numar special sau ruxandra cesereanu suna intr-un fel vechi, hihi
    si cum asa sunt inventii? nu sunt, sunt lumi traite pe dinauntru, de ce nu sa nu existe la fel de „tare”? oricum, cu siguranta sunt intr-un fel divine, adica neomenesti, si din momentul in care (incepi sa) le scrii, ele Pretind si se infig in realitatea exterioara, adica nu e lucru putin, vreau sa zic

  3. Blanche Fleur Says:

    Teribile idei, nu stiu ce sa zic

  4. Mesmeea Says:

    poate fi si asa cum spune jeniact. dar, oare, cit de tare astfel de fantasmagorii nu ajung sa prinda radacina mai indaratnica decit realitatea launtrica care este oricum maleabila si elastica? de ce sa fie dublat riscul intern doar fiindca exterioritatea se joaca dupa proiectiile celor care nu si-au solutionat launtrul? adevarat, insa, ca o minima persoana publica trebuie sa isi asume oarecari pierderi de imagine (asa cum, la fel de bine, exista si inaltari de imagine).
    pentru didi – senzatia de perplexitate am avut-o adesea in fata intrebarilor ciudate care mi s-au pus…

  5. jeniact Says:

    e ciudat cum oamenii vor si cred (in) lucrurile verificabile, adica ceva sa existe trebuie sa se gaseasca neaparat undeva; suntem de o gramada de vreme, dar parca lasam mereu la urma misterul cel mai subtil, adica omul
    saraca realitate simbolica…

    dar poate mai bine vorba Mesmeei, sa ramana lucruri mai degraba amuzante, decat grave

  6. Blanche Fleur Says:

    Este interesant ca si dvs si dl profesor Corin Braga aveti nume interesante-sa nu va uite lumea.

  7. Mesmeea Says:

    verificabil inseamna intrucitva verosimil si veridic, dar nu… adevarat. cit despre adevarul adevarat, nu-i de gasit.
    despre nume si sonoritatea lor interesanta – categoria interesantului este si ea utila la neuitare, dar la altceva mai este, oare?

  8. Malintzi Says:

    sonoritatea si numele „interesante” nu sunt motive pentru neuitare, cred eu. alte multe lucruri, da (mici si mari, poate nu la fel de interesante). acum depinde, cum si de ce iti amintesti de anumiti oameni. interesantul se poate sa fie util neuitarii, dar cred ca forma aceasta de neuitare este destul de superficiala.

  9. Mesmeea Says:

    uitare si neuitare, adevar si adevar adevarat, dac-am sta sa le maruntim, macar la un ceai rusesc, mult ne-ar lua…

  10. DeScribor Says:

    Comentariile colegilor de breasla sunt interesante (in ceea ce ii priveste…) dpdv antropologic, banuiesc ca si-au dat seama ca intrebarile le-au tradat propriile fantasme si idealuri si altele… Nu prea inteleg de ce se accepta asa de greu ca, asa cum exista abilitati fizice inaccesibile majoritatii, tot asa si cu abilitati mentale si de alte naturi. Sunt lucruri perfect valabile si existente, dar cu alte coordonate si in alte medii decat cele comune. Imi amintesc cum Lyggiei Naum i se spunea cu un fel de ignoranta/nonsalanta Zenobia sau cum o prietena scriitoare a primit de la un student pe post de eseu-poem o fotografie a ei, facuta bucati. Si altele. Dincolo e aceste seriosenii, testul cu pricina e destul de haios, sper ca cei care l-au facut sunt si ei haiosi. Sa auzim si sa dam de bine!

  11. Mesmeea Says:

    toti avem fantasme, nu-i vorba, nu are rost sa ne ascundem dupa paravan. dar cred ca ar trebui sa existe, totusi, un minim control al acestor fantasme, astfel incit ele sa nu dea iama prin ceilalti, bruscindu-i si adaptindu-i fortat in functie de proiectiile unuia sau altuia. dar, vorba ceea, daca doamna Naum a fost intr-atit de confundata cu Zenobia si s-a amuzat, atunci, fireste, pot sa fiu si eu sugubeata intrucitva, lasindu-i pe cei care cred ca se gasesc inca minotauri (lascivi) in Creta (si ca ei asteapta sa fie gasiti) in plata fanteziei lor!
    cit despre curtezanele venetiene si calugaritele inchipuite de ceilalti, ei, bine, ma abtin de la alte comentarii.

  12. Oda Says:

    pai imi pare rau sa va dezamagesc (sau distrez), insa pentru a fi acceptata pe conquiztador, o intrebare trebuie verificata din cel putin o sursa. asadar mai exista un site pe veveveul asta mare in forma de tomberon care sustine cu tarie ca ati murit in 2005. dar am vazut si dude mai mari pe conquiztador!

    am auzit si eu de discutii intereante de genul. un reporter l`a intrebat pe vakulovski cum poate sa scrie asa ceva despre parintii lui intr`un roman. am citit un articol intr`o revista electronica straina de limba engleza (parca era poloneza revista) in care isi puneau semne serioase de intrebare daca e sau nu cartarescu bisexual sau homosexual.

  13. Mesmeea Says:

    informatia ca am murit in 2005 nu m-a nelinistit (doar de murit toti o vom face cindva), ci a fost doar pretextul „medidativ” despre cit de gresit ne percep si ne vad ceilalti, nu doar in functie de date inexacte si erori, ci si in functie de proiectii si nevoi (satisfacute sau nu).
    daca pe cartarescu l-au banuit in fel si chip, dupa cum reiese din mesajul lui oda, atunci, deh, nu imi ramine, intr-adevar, decit sa ma amuz de baliverne. m-am si gindit, la un moment dat, asa ca test, sa propun un concurs numit baliverniada, in care sa ne intrecem aici pe blog in a fi „postmoderni” baroni munchausen si tartarini din tarascon. ce spuneti, populatie bloggerinda (sau blogguinda) care cititi ravasul de fata? facem acest concurs? sau, totusi, nu?

  14. Oda Says:

    pai baliverniada asta deja exista! ii spune http://uncyclopedia.org/wiki/Main_Page

    e cea mai cuprinzatoare enciclopedie online de minciuni 🙂

  15. Mesmeea Says:

    pozna sa fie ca nu stiam de asa nastrusnicie!
    numai ca eu sugeram un concurs acum pe loc de baliverne! dar vaz ca nu se inghesuie lumea.

  16. carmen does Says:

    mi se pare totusi un fenomen fascinant cum scriitorul devine ceva/cineva in functie de fiecare cititor (si necititor!). desigur, e o devenire aparenta, intrucat e vorba de imagine. excluzand suprapunerile grosolane intre fictiune si realitate, nu s-a-ntamplat ca aceste proiectii facute de ceilalti sa va spuna ceva nou despre dumneavoastra?

  17. Mesmeea Says:

    bright in the head (imi place sa folosesc porecla aceasta pentru carmen, daca nu este cu suparare) are dreptate (si raspund cu intirziere, doar fiindca al ei comentariu a intrat pe blogul meu, din motive nevazute si neauzite, doar in 16 februarie!, desi este postat din 10 februarie). fireste ca proiectiile celorlalti asupra mea au avut un rost (fie el chiar siciitor) si mi-au decamuflat anumite lucruri in ce ma priveste, ca o oglinda sparta!

  18. carmen does Says:

    yahoo-ul are caile lui nebanuite, ce-i drept, dar comentariul meu a intrat la timp, chiar cand l-am pus, pe 16. 🙂
    oglinda se recompune vreodata?

  19. Mesmeea Says:

    va fi fost vreo bucla in timp? mie yahoo 360 mi-a indicat ca zisul comentariu bright in the head a fost postat in 10 februarie (la inceput, dar acum vad ca intr-adevar scrie 16 februarie!).
    daca oglinda se recompune? stiu si eu? nu-i mai bine sa ramina sfarimata si niciodata recompusa? iar daca vreodata se recompune, totusi, nu ar fi mai bine sa nu stie nimeni acest lucru decit oglinda insasi?

Lasă un răspuns la DeScribor Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: