Entry for February 08, 2008


Haunted
– o dantelă fără cusur

biblioteca stranie (5)


Un roman despre care pot garanta sută la sută că trebuie achiziţionat pentru biblioteca stranie este Mâine în bătălie să te gândeşti la mine de Javier Marías (a fost publicat în română acum cinci ani, în traducerea Cătălinei Vasile, la Editura Univers). Titlul sună desuet şi patetic (citatul din care provine acest titlu nu foarte inspirat, este, însă, mult mai amplu, adânc şi sfâşietor!), dar romanul este realmente o bijuterie existenţială şi o experienţă voluptuoasă de lectură (în sensul de comestibilă cu aromă pe cerul gurii). Îl recomand cu vârf şi îndesat şi iată de ce. Mai întâi povestea de bază: aceea a unui bărbat vrăjit (haunted, verbul englezesc irumpe, de altfel, constant în text) de moartea unei virtuale iubite în chiar faţa lui, în tocmai clipa în care partenerii se pregăteau să facă dragoste pentru întâia dată. Posedat sufleteşte şi mental de această femeie moartă (iubită-neiubită, numele ei este Marta), personajul (Victor) simte nevoia să-i desluşească viaţa prin rubedeniile ei şi prin orice fel de legături care ar putea să materializeze inefabilul femeii aproape necunoscute şi dispărute.

Lăsând la o parte subiectul oricum atipic (necrofil sau necrofor?!), romanul este scris cu un simţ covârşitor al omenescului: minunate fraze palimpsestice despre dragoste şi moarte şi despre cum aceste obsesii, nevoi şi fantasme nu pot fi prinse nicicum în insectar decât sporadic şi fragmentar. Este un text care se citeşte cu sufletul la gură, nu doar din pricina poveştii parcurse sub lupă şi în ralenti, dar şi din cauza unei gingăşii teribile a autorului, care construieşte epic cu ajutorul unui stil sfios şi tulburător de delicat, în pofida evenimentelor funebre şi traumatice. Textul este pur şi simplu frumos scris (nu doar bine scris)! Cartea reface la nesfârşit (contrapunctic) portretul unei femei tainice (întrucât a murit), repictându-i trăsăturile de vie exclusiv prin intermediul trăsăturilor de moartă. Efortul „genezic” este de aceea impresionant, întrucât porneşte de la finalul întâmplător al unei vieţi, pentru a ajunge la miezul indefinit al acesteia. Nu în ultimul rând, sfârşitul acestei cărţi nu este canonic, ci oferă o surpriză epică aptă să complice iţele spectaculos şi să lase cititorul satisfăcut. Şi, cel mai tulburător lucru, moartea (chiar dacă este hazardată, ridicolă, hilară) primeşte însemne de numinos!

Mi-a fost foarte greu să optez pentru o frază anume din acest roman, pentru că el este scris, cel puţin în două sute de pagini, din cele trei sute, ca o dantelă delicată ce riscă să se deşire dacă vreun intrus ar încerca să intervină în mersul ei. Totuşi, fiindcă trebuie să indic un pasaj anume din carte, iată alegerea mea: „Mirosul morţilor se păstrează când nimic nu mai rămâne din ei. Durează cât timp mai rămân corpurile lor şi după aceea un timp după ce corpurile lor au fost duse şi îngropate. Rămâne în casa lor, atâta timp cât nu se aeriseşte, şi în veşmintele lor pe care nu le mai spală nimeni, pentru că nu le mai murdăreşte nimeni şi devin recipientele mirosului; rămâne într-un halat de baie, într-un şal, în cearşafuri, în hainele care atârnă pe umeraşele lor nemişcate şi nebăgate în seamă zile, săptămâni sau luni şi ani uneori, aşteptând zadarnic să fie din nou date jos de pe umeraşe, să intre iar în contact cu singura piele umană pe care au cunoscut-o, atât de credincioase.” Dixit.

9 răspunsuri to “Entry for February 08, 2008”

  1. Oda Says:

    suna tentant!

  2. olga stefan Says:

    am citit doar două cărţi de-ale lui javier marias şi mi-au plăcut destul de mult. este vorba despre „inimă att de albă”(editura rao, cred că 98, s-ar putea să mă nşel) şi chipul tău, mine (polirom, 2005). pe aceasta despre care aţi scris n-am citit-o (ncă), o am pe computer (downloadată…)

  3. Mesmeea Says:

    titlul provine din urmatorul citat (care nu stiu din cine este, s-ar putea sa fie un autor spaniol clasic sau un personaj istoric, poate ma ajuta cineva!) – „Mine n bătălie să te gndeşti la mine, cnd am fot muritor, să ţi se frngă lancea. Mine să fiu o povară pe sufletul tău, să fiu eu plumb n pieptul tău şi să ţi se sfrşească zilele n sngeroasa bătălie. Mine n bătălie să te gndeşti la mine, să mori n disperare”.
    nu am citit decit acest roman de Javier Marias, dar spun cu mina pe inima ca pina si un prozator format are ce invata de la spaniolul acesta. fiindca e greu sa stii sa scrii proza cu gingasie.

  4. Mesmeea Says:

    si, da, am uitat sa precizez. imaginea insotitoare este semnata de Leonor Fini.

  5. Artemis Says:

    Imi place imaginea. Pe gustul meu contrastul moale al culorilor.

  6. dorudor Says:

    GHOST. [To RICHARD] Let me sit heavy in thy soul
    to-morrow! I that was wash’d to death with fulsome wine,
    Poor Clarence, by thy guile betray’d to death!
    To-morrow in the battle think on me,
    And fall thy edgeless sword. Despair and die! Shakespeare,Richard III

  7. Mesmeea Says:

    mustos citatul, ca aproape orice fel de citat din shakespeare, dar in romanul lui javier marias este vorba despre alt tip de stafie bintuitoare…

  8. dorudor Says:

    Poate de aceea l-a si ales autorul … Cititorul sa se astepte la ” obsesii, nevoi şi fantasme „, la lupte si mlastini si sa fie surprins,captivat … Nu stiu, si oricum nu ma despart de Maga, Pont des Arts si Boul’ Mich inca multa vreme de acum inainte 🙂

  9. Mesmeea Says:

    va urez atunci lectura (sau relectura) degustatoare!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: