Entry for February 04, 2008

Rayuela

Căutând-o pe Maga

Rue de Seine, Quai de Conti, Pont des Arts, Marais, Boulevard Sébastopol, Parc Montsouris, Place de la Concorde, rue des Lombards, rue de Verneuil, Pont Saint Michel, Pont au Change, Chatelet, Tour Saint Jacques, rue de Cherche-Midi, Boul’ Mich, Carrefour de l’Odéon, Montparnasse, Porte d’Orléans, Boulevard Jourdan, rue de Médicis, Belleville, Pantin, rue Scribe. Lista anterioară este aceea a străzilor şi spaţiilor pariziene enumerate în primul capitol din romanul Rayuela de Julio Cortazar: care este rostul acestei înşiruiri? Toate aceste locuri o conţin şi întrupează pe femeia Maga, iubita lui Horacio Oliveira; toate aceste trasee sunt legate exclusiv de figura femeii iubite, de căutarea şi aşteptarea ei, de gesturile ei regândite de către bărbatul care o iubeşte şi care a pierdut-o. Poate fi Parisul perceput prin portretul fărâmiţat al unei femei? Cortázar demonstrează că da. De aceea, prima parte a romanului este o lungă epistolă de dragoste şi tristeţe, prelungită şi scoborâtă peste o bună parte din străzile şi zonele pariziene. Există o întreagă „lume-Maga”, iar străzile, cafenelele, barurile, librăriile o conţin în chip memorial. Tot ceea ce respiră, mănâncă ori miroase Maga este stocat în aceste spaţii, toate ţigările fumate de ea, toate săruturile date, întrucât traseul este unul sentimental, fiecare loc (nu sunt doar străzi, ci şi colţuri de stradă, intrânduri etc.) având o amintire încastrată.

Nu are rost să citez toate străzile şi spaţiile pariziene vehiculate de autor, am transcris doar numele celor din primul capitol; altfel ar fi trebuit, precum un topograf improvizat, ca într-un fel sau altul să citez o cincime din locurile Parisului! Dragostea lui Horacio Oliveira doar prin intermediul străzilor poate fi rememorată, regestată şi stocată: este vorba despre un act genezic. Oraşul tentacular este îmblânzit exclusiv prin dragostea personajului masculin. Boemia de peregrin îl ajută, la rându-i. Străbaterea mentală a Parisului (după ce parcurgerea fizică a avut loc, cândva, într-o realitate pierdută) este un efort genezic de a o reîntemeia pe Maga şi, mai ales, de a reface măcar virtual dragostea. Fondul muzical al primei părţi din Rayuela este intenţionat conceput pitoresc şi afrodisiac (pe ritmuri de jazz, dar şi pe sonorităţi clasice).

Pentru Horacio Oliveira, Parisul este un oraş identic cu Buenos Aires – „În Paris totul îi era Buenos Aires şi viceversa: în zona cea mai vehementă a dragostei sufereau şi se supuneau pierderea şi uitarea” (En París todo le era Buenos Aires y viceversa: en lo más ahincado del amor padecía y acataba la pérdida y el olvido). Sunt două oraşe suprapuse, dar nu palimpsestic, întrucât sunt unul şi acelaşi, emoţional vorbind. Parisul fabulos, cum îl numeşte Oliveira, mai ales nocturn, este un oraş al poveştilor întretăiate, este o saga. Un oraş epic, la fel ca Buenos Aires (se deduce). Şi nu doar narativ faţă de el însuşi ca oraş; este o metropolă care stimulează naraţiunea (poveştile de viaţă). Vagabondajul lui Oliveira prin Paris are şi un sens iniţiatic-erotic: personajul fixează cu Maga întâlniri vagi, într-un cartier ori altul, la ore aleatorii. Neîntâlnirea (cu miză simili-afrodisiacă, dar amânată) ar duce la amuşinarea şi mai intensă a metropolei, la degustarea ei ritualică. Traseele sunt fixate intenţionat labirintic, astfel încât să-i încâlcească pe iubiţii rătăcitori. Numai pe străzile Parisului cei doi iubiţi pot fi unul şi acelaşi, se pot unifica, aşa cum nu izbutesc să facă acest lucru în spaţiile închise. Pe străzile metropolei ei pot face inclusiv dragoste, fără să facă propriu-zis – în odăi se petrece actul fizic, carnal, dar afară, pe stradă, este actul psihic, esenţial. De aici relevanţa traseelor pariziene obsedante până la oarecare sufocare în Rayuela.

Un alt personaj al romanului, Gregorovius, va declara că „Parisul este o enormă metaforă”. Sensul va fi intuit, însă, ulterior: Parisul este metafora lui Oliveira pentru ideea şi acţiunea de căutare a ceva neştiut, inefabil, hipnotizator. Dar cititorul ştie deja că Parisul este chiar Maga, femeia, iubita, cea pierdută. Maga însăşi va afirma ceva mai încolo că „Parisul este o mare iubire oarbă” (Paris es un gran amor a ciegas). De ce? Dimensiunea inefabilă a metropolei constă în faptul că este murdară şi frumoasă în acelaşi timp, aptă pentru rătăcirea de clochard psihic a lui Horacio Oliveira. Parisul este un şotron, jucat, însă, nu de un copil, ci de un matur complicat, de un intelectual sofisticat. Faptul că partea a doua a romanului Rayuela se petrece în Buenos Aires nu mai are relevanţă, întrucât Parisul a înglobat în pântecul lui uriaşa metropolă argentiniană.

Un răspuns to “Entry for February 04, 2008”

  1. Mesmeea Says:

    imaginea este tot dintr-o librarie din Buenos Aires, in 2006 (Cortazar si eu), dar este intentionat pacalicioasa – am gasit pozitia minunata de a face ca mina lui Cortazar sa para ca atinge umarul meu, alunecind ca dinspre un maestru spre o ucenica. m-am decis cu greu sa afisez pe blog toate aceste fotografii (pe care le-am pastrat in cufarul personal, aproape 2 ani de zile), asa incit as dori ca ele sa nu fie piratate…
    chiar daca zilele acestea il omagiez in felul meu pe Cortazar, sa nu se uite ca astazi este luni si ca la ora 23.00 ruleaza Maestrul si Margarita!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: