Entry for December 14, 2007

Ceasornicăria (VI)

puzzle

Scriitura mea este arborescentă şi jungloidă, aşa că să o descurce cine poate, dar nu neapărat autoarea. Sunt şi o grămadă de răspântii, unde nici eu nu ştiu exact pe ce cale am luat-o sau am de gând să o iau…

La începuturi, voiam să scriu o poezie masculină, să fiu poet şi nu poetă. Dar timpul mi-a dovedit că e foarte bine că sunt femeie şi că scriu ca o femeie. Ca o femeie tare, nădăjduiesc eu. Hermafroditismul scriiturii nu mă prea ispiteşte, mai degrabă… androginismul scriiturii. Nu am o poetică explicită: dar cred că poetul autentic trebuie să fie o „bestie” faţă de sine însuşi în primul rând (acest lucru este valabil şi pentru prozator, deşi aici mai contează şi altceva, anume vocaţia „arhitectonică”) şi să aibă curajul să meargă până la capăt.

Scriu şi despre realitate, şi despre inconştiente (întrucât există mai multe tipuri). Metafora mea preferată, cunoscută deja, este aceea a „submarinului scufundat şi inundat”, cu care plonjez în locurile pe unde scotocesc: în creier, în trup, în suflet, în inimă, în piele. Şi apoi ies la suprafaţă şi istorisesc (în versuri ori proză) ce am găsit prin străfunduri.

Am urechi „polifonice” şi sunt „multilingvă”: glumesc, fireşte, dar vorbesc şi serios. Vocile mele nu se suprapun, ci sunt distincte. Şi mi-ar plăcea să fie acceptate toate, fără să fiu parţializată, fărâmiţată. Nu văd nimic rău în a scrie bifurcat, ca să zic aşa, pe mai multe direcţii, pe mai mulţi versanţi. Sper că sunt un schior adecvat, indiferent de pantă…

Am fost întrebată nu de mult dacă sunt o personalitate multiplă. În acest punct ar fi amuzant, poate, să fie improvizată o comisie alcătuită dintr-un doftor (psihiatru), un cosmetician, un actor, un regizor şi un bucătar (pot, la fel de bine, fi puşi şi la feminin), care să mă judece. Glumesc, desigur.

Pe insula mea grecească (unde sper să mă retrag cândva) aş lua vreo sută de cărţi, jumătate de poezie, jumătate de proză. În mod obligatoriu, pentru că sunt maniacă, se ştie deja, aş avea alături de mine Maestrul şi Margarita de Mihail Bulgakov. Pe lângă poezie şi proză, ar fi şi câteva cărţi sfinte în biblioteca din insula cu pricina.

Sînt fericită îndeajuns, dar fericirea este un cuvânt prea greu pentru lumea noastră. Aş zice mai degrabă că sunt bucuroasă de viaţă şi am poftă de viaţă. Ceea ce nu înseamnă că nu am etapele mele pigmentate cu nevroze, obsesii şi alte trebuşoare lăuntrice.

Revin adesea la Oceanul Schizoidian, cartea nevrozei multiple, dar şi a catharsisului, a vindecării. Există acolo multă moarte şi suferinţă psihică, există o traumă ramificată. Dar, slavă domnului, există şi mângâiere, există, totuşi, ieşirea din subterană. Sper să fi tămăduit, prin această carte, Medeea din mine.

Kore-Persefona este, la rându-i, parţial, o carte a nevrozelor şi a vindecării, în acelaşi timp. De aici metafora femeii care trăieşte o parte din viaţă la suprafaţa pământului, iar altă parte, în infern. Şi nu e doar metafora femeii, ea fiind valabilă şi pentru bărbaţi, şi pentru orice făptură omenească, indiferent de sex. Fireşte, este riscant să utilizezi chestiuni prea livreşti şi culte în poezie (dar Ezra Pound a făcut-o, totuşi, cu succes). Îmi asum acest risc: poezia are oricum astăzi, în general, puţini cititori. Kore-Persefona este o carte pentru gurmeţi, să zicem.

Deşi am publicat acum multă vreme Femeia-cruciat, există în continuare o femeie-scrib (care e mai ales prozatoarea din mine); întotdeauna, însă, mai importantă decât aceasta va fi femeia-cruciat (care nu e o feministă), a cărei questa lăuntrică încă mă marchează (indiferent că este vorba despre poetă sau prozatoare). O femeie nu poate înceta să fie femeie-cruciat, probabil că ar trebui să rămână toată viaţa aşa ceva.

Anunțuri

4 răspunsuri to “Entry for December 14, 2007”

  1. Artemis Says:

    Despre androgimismul scriiturii a scris foarte frumos Virginia Woolf in A Romm of One’s Own.

    Cat despre FEMEIE TARE, sunteti asa fara sa fiti feminista, deci se poate!

    Dar de ce vreti sa va retrageti pe o insula greceasca?? (chiar daca ar fi a dvs.)

  2. Mesmeea Says:

    cind folosesc formula de „femeie tare” nu ma refer la a fi „de fier”, ci la a fi „shamanca” sau asemenea unei shamance.
    de ce vreau sa ma retrag pe o insula greceaca? pentru ca acolo e casa mea launtrica, geografic vorbind.

  3. Artemis Says:

    Cat despre „femeia tare”, am clarificat lucrurile (pt mine!). 🙂

    Iar despre insula greceasca: dupa ce am citit Tricephalos, am pus o intrebare la care stiam raspunsul… (am vrut o confirmare, cred)

  4. Mesmeea Says:

    nu e musai sa fie o insula greceasca, e vorba, in general, despre spatiul mediteraneean, care mi-este prielnic si fast etc. in particular, insa, da, cea mai apropiata imi este o insula greceasca.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: