3 jucării pentru un prieten american (III)
the anti-doll
I am just a soft curiosity
in the Cabinet of Curiosities
underground woman
twirling leaf
body incognito
lying between frogs and serpents
playing Tarot with shells and butterflies
doing vertical clowneries
saying hideous aphorisms for insects
I me and myself
maybe inside there is a dwarf
maybe outside there is a suspect magic umbrella
a goddess in uniform like a soldier
killing the grass at dawn.
Mesmeea Cuttita's Blog 
decembrie 10, 2007 la 7:01 am |
felicitari. minunata si ultima jucarie!!!
decembrie 10, 2007 la 8:05 am |
cred ca ultima „jucarie” este cea mai apropiata de stilul meu poetic obisnuit (in limba romana).
nimeni dintre comentatori nu mi-a raspuns inca la chestiunea pusa initial – ce sunt aceste miniaturi? poeme sau texte pur si simplu? eu le-am spus „jucarii”, ca sa obscurizez structura, originea si sensul lor.
decembrie 10, 2007 la 8:28 am |
Da ai dreptate… este un concetrat extraordinar al cel ce eu am numit Cesereanu’s Style… cand citesc un poem ca aceasta inteleg de ce te iubesc… Cabinetul unde esti o curiozitate printre celelalte ma face sa ma gandesc la o monstruozitate de circ, la acele fenomene stranii si bolnave care atrag si resping in acelasi timp, dar o monstruozitate inca ascunsa „body incognito” s i care, in fine, nu poate di deslusita total, imi place prezenta broastelor si a serpilor, a cochiliilor si a fluturilor… este o lume subterana populata totusi de fiinte larvare si selenare cu sange rece…si infine… tarotul… clowneries… insecte… si dwarf…(mai ales dwarf-ul) printre magie si circ parca visezi si tu cel ce visez eu in ultima perioada… Asta nu e o jucarie asta e un giuvaier made in Cesereanu.
decembrie 10, 2007 la 9:02 am |
Texte pur si simplu nu sunt (asta-i clar de la bun inceput!) Daca dvs. puneti intrebarea: sunt aceste miniaturi poezii sau nu, atunci spun ca sunt. „Jucarii”? Hmm! Da, bine le-ati spus. Dar doar daca le-ati scris jucandu-va… The point is ca jucariile sunt pentru copii… O fi prietenul dvs. american un copil (mai mare)? Sau poeziile-„jucarii” sunt pentru adulti? Ei, bine, delirez…, dar imi plac atat de mult!
Sa fie „jucarii” (doar) pentru ca le-ati scris in engleza?
decembrie 10, 2007 la 10:27 pm |
pentru Aliona – „jucarii” pot primi si adultii, de ce nu? daca sunt jucarii-texte!
pentru Giovanni – mai intii trebuie sa te prezint in fata celor care comenteaza pe blogul meu, ca sa stie cine esti. Giovanni este romanist italian, traieste in Calabria, cunoase poezia romana foarte bine (are chiar niste nuante speciale de cunoastere ale acesteia), pregateste acum o teza de doctorat despre poetii Cercului Literar de la Sibiu. Dar, mai ales, Giovanni este poet italian atipic, oarecum alchimic, asa incit cind am discutat despre poezie in vara lui 2007, in Calabria, a rezonat teribil la ideea de delirionism. Spre foarte marele meu noroc, Giovanni a facut pasiune pentru poezia mea, in special pentru volumul Venetia cu vene violete, pe care vrea sa il traduca in limba italiana in anii ce vin, cindva. Am discutat mult, repet, cu el despre poezie, despre stiluri, tehnici, despre temele abordate de mine inclusiv la atelierele de creative writing. I-am vorbit despre tinerii „poeti” participanti la aceste ateliere, am discutat apoi despre atelierul pe muzica psihedelica, si Giovanni a reactionat teribil de empatic, dornic sa cunoasca lumea poetica romaneasca actuala, cea mai proaspata cu putinta. Asa incit comentariile sale se cuvin a fi percepute, zic eu, si ca o dorinta de a interfera ideatic si tematic cu participantii la atelierele de scriere creativa conduse de mine.
decembrie 11, 2007 la 10:43 am |
si mai trebuie sa lamuresc ceva (daca mi se ingaduie ca autor) – jucaria 3 este una mai degraba post-suprarealista decit circusanta (monstruoasa), cel putin asa am intentionat-o eu. dar, fireste, optiunea de interpretare a receptorului virtual este intru totul libera si isi are dreptul ei de viata (si de moarte).
decembrie 11, 2007 la 10:51 am |
Mi se pare interesant cel ce spui… dar nu inteleg de ce faptul ca este vorba de o jucarie „post-suprarealista”, asa cum ai intentionat tu, ar excluda prezenta unui element „circusant” si/sau monstruos.
decembrie 11, 2007 la 11:05 am |
poate ca, intr-adevar, asa-zisul meu post-suprarealism nu exclude elementele de „circ” (le pun totusi in ghilimele). dar asa cum concep eu orientarea post-suprarealista, aceasta are un continut mai degraba parareal decit ciudat in sens non-uman.
decembrie 11, 2007 la 11:22 am |
Acuma am inteles mai bine si am priceput, si e drept ca pui cuvintu in ghilemele, nu este vorba de „non-uman” deci, ci de „para-uman” (parareal), mai vreau sa spun ceva: versul „saying hideous aphorisms for insects” mi se pare imaginea cea mai puternica, cea care ma impresioneaza mai mult, cea care m-a ramas mai mult in minte si cred ca va ramane si dupa mult timp ca am citit poemul, in timp ce „body incognito” imi suna fabulos si ritualic (in engleza).
decembrie 11, 2007 la 11:31 am |
pentru mine „saying hideous aphorisms for insects” suna it se poate de ciudat. nu stiu daca in limba romana as fi scris un asemenea vers. „body incognito”, in schimb, imi suna familiar si in limba romana.
decembrie 12, 2007 la 3:06 am |
Aceasta jucarie imi pare ca rezoneaza pe un arc interior construit intre titlu, „underground woman” si „a goddess in uniform”.
decembrie 12, 2007 la 6:39 am |
Harpy a priceput binisor… „underground woman” cred ca este formula-cheie.