Entry for December 03, 2007

De la Muse la PJ Harvey

Pe lângă muzicile mele canonice şi psihedelice, am gustat în 2007 şi propuneri venite din alte părţi ori descoperiri pe cont propriu, la hazard. Recunosc că lovitura în moalele sonore ale capului am încasat-o de la formaţia Muse pe nepusă masă. La atelierul de scriere creatoare pe muzică psihedelică şi progresivă, fetele mi-au adus plocon în primăvară mai întâi albumul Origin of Symmetry, iar melodia New Born m-a năpădit sonor până la adicţie (credeam să sunt trecută prin ciur şi dârmon cu astfel de muzici made in Radiohead, dar nici vorbă!); dar nu doar New Born, ci şi Feeling Good şi Megalomania. Apoi a venit rândul albumului Black Holes and Revelations, al cărui efect a fost şi mai intens adict, pentru că am ajuns să ascult respectivul album, în decurs de trei luni, cam de vreo cinci sute de ori (nu exagerez deloc!)! Take a Bow, dar şi Starlight ori Supermassive Black Hole sunt nişte piese compuse parşiv, intenţionat mizându-se pe o circularitate ritualică, aptă să devore auditoriul. Era cât pe ce să devin dervişă rotitoare ascultând şi dănţuind pe Muse! Obsesia a început să se relaxeze prin toamnă, iar în noiembrie a survenit noua bombă sonoră care m-a scuturat de parcă aş fi fost aşezată pe un scaun electric, măcar metaforic vorbind: Polly Jean Harvey, pe numele ei întreg, mai simplu PJ Harvey. Am descoperit-o singură pe youtube, mai întâi în duetul stihial cu Bjork, într-un remake Satisfaction. Dar când am nimerit cu timpanul în mai multe concerte unde PJH s-a produs cu Rid of Me, trebuia să fii incolor, inodor şi insonor ca să nu recunoşti în răţuşca cea urâtă dar în acelaşi timp îngrozitor de talentata femeiuşcă o cântăreaţă teribilă, de zile mari, orgiastică, demenţială. Perioada rock a lui Polly Jean este impresionantă prin seriozitatea ei masivă, de fier forjat. Ultimul ei album, White Chalk, este o răsucire de 180 de grade: PJH cu voce serafică de aproape beata angelica, acompaniată masiv de pian, în sonorităţi de flux şi reflux, în catifelări incredibile şi voalări cu plonjări de întuneric de mătase. Ferice de ascultătorii ei, printre care şi eu!

Anunțuri

9 răspunsuri to “Entry for December 03, 2007”

  1. Skydust Says:

    si eu am dat de-abia anul acesta de Muse. pacat ca nu i-am descoperit mai devreme. fac o treaba buna de tot. si mi-a fost si mai ciuda cand au venit in concert la Bucuresti si, in ultimul moment din ultima secunda, m-am hotarat si eu sa merg, insa nu mai erau bilete. nici nu e de mirare. 🙂

  2. Mesmeea Says:

    eu, care sunt o pinkfloydiana pe viata, am rivnit sa merg la concertul Muse de la Bucuresti, dar exact in seara cu pricina fusese deja aranjat sa citesc la Sibiu, intr-o cafenea, alaturi de Andrei Codrescu, din cartea noastra scrisa la patru miini, Submarinul iertat.

  3. Garfield I. Uberson Says:

    PJ este tare, am fost taken under her spell pana am descoperit ca-i cam rip-off la Violent Femmes (ar trebui sa-i incercati macar o melodie-doua, sunt geniali!! – si da, sunt toti barbati). La concertul Muse a fost interesant, desi publicul a fost prea roman sa incerce macar sa egaleze concertele lor din Anglia, Olanda, etc. Oricum, mai nou sunt fixata undeva pe la sfarsitul anilor 70, si in underground-ul anilor 80, si m-am cam dezumflat din Muse si chiar si din Queen, dar trebuie sa recunosc, Muse sunt printre cei mai buni performeri din ziua de azi, care de fapt este foarte saraca in spectacol…

  4. Mesmeea Says:

    influente exista de cind lumea in muzica, fiindca aici aproape nimic nu este nou sub soare, orice sonoritate se naste din aproape in aproape si prin intersectare (ma refer la dialectica influentelor muzicale). aproape nimic, zic. asa ca nu prea conteaza pentru mine daca X este influentat de Y ori viceversa. conteaza strict ca acea muzica sa mi se potriveasca si sa functioneze nu doar sonor, ci si launtric pentru mine. va fi fost PJ Harvey racordata la Violent Femmes (voi cauta si eu trupa cu pricina, ca sa vad ce si cum), dar, oare, nu este Polly Jean oricum valabila in sine, indiferent de influentele care ar fi putut sa o strabata si marcheze? eu spun ca da.

  5. Garfield I. Uberson Says:

    Nu neg asta, imi place si mie de PJ Harvey, dar sunt intr-o continua descoperire de noi artisti/formatii si imi schimb permanent opinia in legatura cu unul/una sau altul/alta. In orice caz, nu neg faptul ca nu prea exista originalitate 100%, mai ales in lumea muzicii… Oricum, dintre cei cam pe aceeasi linie cu VF vin si The Pixies (care sunt una din influentele principale recunoscute de Cobain), si PJ vine din aceeasi zona.

  6. Mesmeea Says:

    dar White Chalk (ultimul album PJH) ati ascultat? fiindca nu mai are nimic de-a face cu vechiul stil! Inclusiv chipul si l-a ultrastilizat, parca ar fi o simili-prerafaelita…
    in ce priveste trupa Muse, rolul ei benefic este acela de a stimula, printr-o muzica foarte inteligent gindita si ingenios aranjata, atit dansul, cit si… scrisul, la o adica.

  7. Artemis Says:

    Cititsem in 3 dec. despre PJ Harvey, dar n-am retinut denumirea piesei si ieri am cautat-o pe PJH pe youtube, am dat de Rid of Me si a fost BUUUM!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Si acum am revenit la blogul dvs. si vad ca vorbiti anume despre aceasta piesa… Nu ma lasa rece si intra si in sange! Hmmm!

  8. Mesmeea Says:

    PJH este o „domnisoara de fier”, cum imi place mie sa numesc entitatile feminine stihiale, cu energie creatoare coplesitoare!

  9. Harpy Says:

    http://babylonoise.wordpress.com/2007/07/31/leaving-on-a-jet-plane/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: