Entry for December 01, 2007

(colaj de Alexandru Pecican)


Ceasornicăria (VI)

Va să zică, iar şi iar, ce sunt eu. O poetă ca „bestie” (e pledoaria mea pentru autenticitatea şi febrilitatea maximă la nivel de simţire) şi o delirionistă (nu mai reiau aici teoria mea despre delirionism, ca să nu devin plictisitoare). O prozatoare care mizează enorm pe plăcerea de a povesti, pe gurmenzia narativă, pe papilele gustative epico-epicuireice (ca să mă joc puţin lingvistic). O eseistă (de fapt o analistă a mentalităţilor) care are ca instrument înţelegerea suferinţei. Dar cred că voi renunţa în curând la ultima ipostază. Cât am putut, am făcut în acest sens. Poezie şi proză, însă, voi mai tot scrie, fiindcă nu pot să mă abţin, ambele sunt deja în sângele meu, fac parte din carnea mea.

Timpul meu e doldora şi ultraplin. De cursuri la Facultatea de litere, şedinţe de redacţie la revista de cultură Steaua, ateliere de scriere creativă (când şi când), simpozioane şi multe altele. Acesta este timpul oficial. Există, apoi, fireşte, timpul neoficial, în care scriu, ascult muzică psihedelică ori călătoresc (de obicei în locuri exotice, vara, pe diferite insule greceşti, cuibul meu predilect), stau în „coconul” apartamentului de bloc. Şi citesc enorm. Din 1990 încoace cred că am citit aproape o mie de cărţi de poezie. Actualmente îmi place mai mult să citesc proză: fiindcă ador să fiu purtată prin subteranele narative, chicotesc când sunt păcălită ca cititor şi mi se oferă surprize de degustător sau sunt lovită în moalele capului de o soluţie epică nemaiîntâlnită. Proza poate fi astăzi chiar un fel de drog pentru cititorul profesionist (o spun în cunoştinţă de cauză), dar e bine că lucrurile stau astfel. Şi mai există, apoi, timpul Internetului, care mă devoră. Mi-e teamă să nu devin adictă la Internet, într-atât este de diavolescă această nouă lume la care a trebuit să mă adaptez!

Scriitorii sunt făpturi care mizează pe împărtăşanie. Scriitorii pot să scrie pentru ei înşişi, dar poate că scriu mai ales pentru ceilalţi. Ca să îi vindece şi să îi mângâie şi să-i răsfeţe ori înminuneze pe ceilalţi (şi, uneori, ca să îi înnebunească, trebuie să admit şi acest lucru). Sau ca să limpezească vremurile şi lucrurile în această lume. Scriitorii sunt, oricum am lua-o, un fel de „doftori” şi terapeuţi şi, poate, chiar nişte simili-şamani. Cea mai mare slăbiciune a scriitorului este dorinţa compulsivă de glorie, hămeseala după imagine, şi, uneori, mercenariatul.

Anunțuri

8 răspunsuri to “Entry for December 01, 2007”

  1. carmen does Says:

    poate fi ‘degustatorul’ – cititorul profesionist – pacalit? recunoscand pacaleala, n-o anuleaza imediat?

  2. Mesmeea Says:

    da, uneori chiar si acest cititor ultraspecializat si erudit poate fi pacalit. de pilda, am pacalit nu cu multa vreme in urma un filozof cam cinic (dar teribil de inteligent), cu o scena din Don Quijote. am inventat un citat din Cervantes care nu exista de fapt, iar citatul meu a fost creditat, nefiindu-i detectata si verificata impostura. eu stiam ca ma joc, filozoful, ba. dar a aflat pina la urma si s-a amuzat si el (nu s-a suparat deloc).
    altadata, cu romanul „Tricephalos”, am pacalit un cititor profesionist precum Matei Calinescu (amuzat si el de ceea ce i s-a intimplat – dar povestea e complicata, nefiind aici loc pentru dinsa).
    cu aceasta vreau sa spun de fapt ca mi-ar place si mie sa fiu pacalita in acest sens livresc.

  3. Blanche Fleur Says:

    sa inteleg ca toate aceste capitole( sa zicem )intitulate „Ceasornicaria”vor deveni pagini de carte? Eu abia astept.nu stiu de ce, dar mi se pare ca proza actuala e mai mult decat poveste.

  4. Mesmeea Says:

    daca va fi sa fie o carte (din „Ceasornicaria”), va fi cine stie cind, peste destui ani de acum incolo. pentru ca fiind o carte despre chestiunile interne ale creatiei, ea risca sa fie narcisiaca, redundanta si otzioasa. trebuie gasite, prin urmare, niste „trucuri” astfel incit cititorul sa nu se plictiseasca de vesnicele explicatii ale mecanismului creatiei, asa cum il vede subsemnata.

  5. Malintzi Says:

    chiar e foarte bine cand scriiturile de diferite facturi sunt capabile sa actioneze ca un drog. mai poti lua si supradoze, ce-i drept, mai rar. o mie de carti de poezie? 🙂 uau! (imi dau seama ca cifra e aproximativa, dar oricum sunt cateva sute bune!)

  6. Mesmeea Says:

    supradoza in literatura? ma intereseaza asa ceva (si in calitate de consumator de literatura, si in calitate de producator).
    si a propos de „trucuri” care pot inminuna, in proza, de pilda. cind am citit acum destui ani „Dragostea in vremea holerei” (de la Marquez am invatat, in tineretea mea, o gramada despre cum sa scrii proza), m-am tot chestionat in timp ce citeam cartea cu pricina care ar putea fi sfirsitul unui asemenea text aproape desavirsit? cum ar trebui sa fie sfirsitul in asa fel incit sa nu fie sub nivelul cartii, ci o incununare a acesteia. eram convinsa ca Marquez nu are cum sa gaseasca un final perfect (era pur si simplu imposibil). si, totusi, el a gasit singurul final perfect pentru cartea sa. a gasit si trucul, si supradoza, ca sa zic asa.

  7. Malintzi Says:

    impossibile is nothing! 🙂 da, bun exemplu. nu gasesc de foarte multe ori finalul perfect(care nu inseamna neaparat happy-end!, nu e cazul), dar cand dau peste el si-l citesc, stiu.

  8. Mesmeea Says:

    de acord cu Malintzi. si in „Un veac de singuratate” lucrurile stau la fel, finalul este rotund si rotunjeste perfect cartea, atita doar ca aceasta este o capodopera care s-a supracanonizat sau ultracanonizat – intentionat sunt redundanta -, in timp ce „Dragostea in vremea holerei” inca nu a patit acest lucru, ci are prospetime.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: