(Nu vreau să fiu asasinată cu poezie imbecilă şi cu texte lăcrămoase)
Crack! După oarecare vreme în care le-am acceptat să se sălăşluiască, a trebuit să şterg, cu regret, câteva adrese agăţate de blogul meu, pentru că pur şi simplu nu mai rezist să fiu asasinată cu poezie imbecilă şi cu scriitură dulceagă (îmi pare rău pentru calificativul dur, însă mi-a sărit ţandăra de tot). Dezolată-s, dar nu am timp de aşa ceva şi nici pentru ingurgitat chestii lăcrămoase. Una e firea omului (romanţios, delicat, curat) – pe aceasta o apreciez întotdeauna, indiferent cât talent are – poate să nu aibă deloc, nu contează; şi alta producţiile sale jenante şi hilare, care îmi strepezesc dinţii, şi care, afişate pe blog, mă fac să disper în legătură cu sintagma românul s-a născut poet. Am acceptat să ţin câteva astfel de adrese agăţate de blogul meu doar-doar se va schimba ceva în stilul cu pricina. Dar cum nu s-a schimbat nimic, a trebuit să le şterg, pentru că am deja o reacţie compulsivă de respingere. Uneori, cred, ar trebui practicat şi oarecare ŢEPEŞISM (termenul îi aparţine insolentului şi redutabilului pamfletar Arghezi) simbolic pentru cei care comit poezie (şi alte texte) fără discernământ valoric. În ce vă priveşte pe cei care aţi rămaşi vii (şi nu morţi) pe blogul meu (la friends), este în regulă.
Mesmeea Cuttita's Blog 
octombrie 31, 2007 la 7:36 am |
vai, vai! 🙂 no comment in legatura cu cele spuse. doar voiam sa spun ca-mi place poza (e acelasi mov dement! hihi)
octombrie 31, 2007 la 10:30 am |
imi place atitudinea!
octombrie 31, 2007 la 11:17 am |
nadajduiesc ca m-am facut priceputa, intrucit departe de mine sa doresc sa jignesc pe cineva. firea omului poate fi romantica si naiva, candida, suava etc. – nu e nimic deranjant in asa ceva, dimpotriva (mai rar astfel de specimene in lumea noastra de acum). dar cind textele afisate pe blog sint puerile si ridicole, efectul, asupra mea, e de strepezire a dintilor. detectez in aceste texte un grotesc infantil, dar care tot grotesc este! asa ca pur si simplu nu am mai putut rabda.
nu sint deloc pasiva cu „hookerii” acceptati pe blogul meu, ci le vizitez adesea blogurile (chiar daca nu le si comentez – de obicei sint un spectator silentzios si pishicher!, „mustacesc” de una singura). si vizitindu-le, asist la varii spectacole umane. unele sint violente si histrionice, altele sint omenesti si impresionante (deh, existentialismul nostru cel de toate zilele, precum o rugaciune), altele sint desuete si lesinate. pe ultimele am decis sa le elimin. asta-i tot.
octombrie 31, 2007 la 12:04 pm |
cat intru cateodata pe anumite bloguri sa vad ce mai scriu tinerii sau netinerii din ziua de azi, raman uneori placut impresionat, alteori cu un sentiment de acuta dezamagire. nu stiu daca acesti tineri constientizeaza cat de patetico-lacramoshi sunt prin textele lor fara vreo valoare estetica. nu aveti de ce pastra in lista bloguri care va „streseaza” prin stupizenia lor. nu stiu pe cine ati „removat”, dar nu e un gest exagerat deloc. exprima dorinta dvs de a lua contact numai cu lucruri de calitate… iar asta e foarte bine
octombrie 31, 2007 la 12:16 pm |
As intelege (si nu cred ca numai eu) prin asta ca unii se considera mai ‘de calitate’ decat altii. Dupa stiinta mea, modestia nu a ucis pe nimeni pana acum…
octombrie 31, 2007 la 12:49 pm |
gestul meu a fost cam ghilotinard (fireste, nu exista cuvintul, tocmai l-am creat), dar numai din dorinta de a face oarecare curatenie lingvistica si stilistica in juru-mi. nu am nimic, omeneste vorbind, impotriva celor ale caror bloguri tocmai le-am „ghilotinat” de pe blogul meu. a fost o reactie defensiva si in chip igienic vag „maieutica”, sa spunem.
octombrie 31, 2007 la 1:35 pm |
Cat despre textele lipsite de valoare estetica, eu zic sa nu ridicam piatra Marius. S-ar putea ca vantul sa bata cu o forta nebanuita din directia opusa 🙂
octombrie 31, 2007 la 3:43 pm |
fiecare cu parerea sa… valoarea estetica este relativa… eu ma refeream la blogurile care se vor niste mici volume de poezie. exista asa ceva. si unele sunt dezamagitoare. nu consider spusele tale o ofensa la adresa mea.
octombrie 31, 2007 la 11:50 pm |
sper sa nu se ishte iar vreo zavistie … intre suzi q si marius.
in alta ordine de idei, fiecare blogger are dreptul sa accepte pe cine doreste in compania sa electronica. de aici posibilitatea oricind ghilotinarda fatza de inadecvarea (sa o numesc eufemistic astfel, ca sa nu mai folosesc termeni precum patetic, lacramos, jenant, dulceag, hilar, grotesc, care am observat ca au nemultumit pe ici, pe colo) unui blog agatzat de alt blog. doar de aceea exista liberul arbitru, si nu predestinarea – aceasta o spun ca sa practic macar putina autoironie!
noiembrie 1, 2007 la 1:29 am |
Nici vorba de zvistie, si nici nu intentionam sa ofensez pe cineva, dar cred ca trebuie sa avem niste limite, mai ales daca scriem poezie. La urma urmei nu stim niciodata cum ne percep ceilalti pe noi.
noiembrie 1, 2007 la 1:30 am |
Corectez, zavistie:)
noiembrie 1, 2007 la 1:44 am |
okkkkkkkkk
noiembrie 1, 2007 la 2:00 am |
am uitat sa precizez ceva. bloggeritul sau blogerreala este un soi de causerie a la francaise, adaptata in format electronic. dar scopul meu ca blogger aici si acum (id est r.c.) nu este sa am citzi mai multi bloggeri agatzatzi de oferta mea (nu ma intereseaza asa ceva, as fi putut avea, daca nu tot stergeam si selectam si daca eram mai lasa-ma sa te las, in jur de vreo 100 pina acum – au ramas 47, fiindca asa am dorit eu, in urma selectiei pe care am facut-o), ci cit mai inteligentzi si incitantzi bloggeri, de pe ale caror jurnale electronice (indiferent ce contin ele, texte, muzici, panseuri etc.) sa am ce ingurgita fara sa ma plictisesc. mai sint unii pasivi foarte, pe care inca tot ii mentin, dar nu stiu pina cind…
noiembrie 1, 2007 la 2:08 am |
eu nici macar in categoria pasiv nu intru! haha. nu stiu cu ce musca, pe care dintre caciuli sa ma simt, hihi. dar oricum, fiecare face ce vrea cu blogul lui, cu ce scrie sau cu ce nu scrie etc. etc. PAREREA MEA
noiembrie 1, 2007 la 2:24 am |
in poezie ,suzana, nu exista limite…
noiembrie 1, 2007 la 3:48 am |
pasivii sint bloggerii care au blog „mort” si paralizat, adica nici macar imagine (simbolica) de identificare nu au. si nu comunica nimic. sint doar rari (foarte rari) cititori. asa ca, lavinia, nu sinteti o pasiva.
si nu cred ca cineva dintre cei ramasi leganindu-se in „hamacul” blogului meu ar trebui sa se simta vizat… nu mai este cazul, deocamdata.