Killer Instinct (II)
(blood of a poet)
Auzindu-mă folosind expresia „killer-instinct”, lumea m-a întrebat, mai ales în ultimii ani, ce înseamnă să ai „killer-instinct” ca scriitor? Iar eu a trebuit să răspund în chip explicit şi relativ logic. Aşa că, încă o dată, iată: înseamnă să ştii cine eşti (adică să îţi posezi şi să îţi domini coordonatele interioare, artisticeşte vorbind), să ai perspectiva asupra ta însuţi ca scriitor, prin dexterităţi precum impetuozitatea, coerenţa lăuntrică, luciditatea auctorială. Cred într-un killer instinct al scriitorului şi sper că sunt dotată cu aşa ceva. Impetuozitatea este esenţială, pentru că angrenează o viteză ameţitoare, un vârtej al rostirii poetice, să spunem. Despre coerenţa lăuntrică nici nu mai trebuie să vorbesc (ea este necesară inclusiv atunci când înveşmântează incoerenţa lăuntrică!). Luciditatea auctorială nu înseamnă orgoliu şi trufie ori superbie, ci conştientizarea specificului propriu şi asumarea acestuia ca spectacol artistic. Şi încrederea în propria structură creatoare. Cred că este de-ajuns.
Mesmeea Cuttita's Blog 
octombrie 27, 2007 la 2:11 am |
cred atunci ca dispun de un killer instinct devastator!!!!!!!
octombrie 27, 2007 la 2:33 am |
vai! duhovnicii crestini (si nu doar ei) spun ca orgoliul este cel mai teribil pacat pre lumea noastra!
octombrie 27, 2007 la 5:15 am |
mi aduc aminte de humboldt, personajul lui saul bellow, care postula că „pentru a fi un mare poet trebuie să ai multă ncredere n tine.” citatul e imperfect, cred că i-am sedimentat doar esenţa. vanitatea obligatorie, pe care o intuisem la o momentul acelei prime lecturi e interpretarea superficială, o lectură inocentă a marii responsabilităţi de a spune „eu”, responsabilitate pe care o consider mpovărtoare şi chiar manipulatoare, de la un moment dat.
octombrie 27, 2007 la 5:55 am |
acum ma intreb ca vrea sa reprezinte imaginea gretoasa de la acest text postat. un vagin?? o gura ucigasa? ce ?????????????
octombrie 27, 2007 la 6:59 am |
intr-adevar, eram datoare cu explicatia imaginii, astfel incit ea sa fie priceputa. aceasta infatiseaza interiorul gitlejului, respectiv locul fizic (si psihic, poate) de unde sunt articulate cuvintele…
octombrie 27, 2007 la 7:00 am |
Acum amuzamentul ar fi sa nu fie nici una nici alta 😛
octombrie 27, 2007 la 7:02 am |
Tocmai voiam sa-i raspund lui Marius in teribila sa dilema, dar se pare ca scriam deodata 🙂
octombrie 27, 2007 la 7:20 am |
poate ca imaginea este gretoasa, vazuta la rece, receptata solitar pe un blog. dar este „ingretosatoare” cu un tilc anume (cum de nu s-a priceput acest lucru?). intrucit, daca asa arata locul de unde se zamislesc sunetele si cuvintele, atunci avem de-a face tocmai cu o geneza in toata legea, inrudita cu geneza careia cu totii ii suntem datori si cu variatele pintece din care toti provenim.
octombrie 27, 2007 la 7:29 am |
se cam sterg comentarii neconvenabile pe acest blog, dar no problem….
octombrie 27, 2007 la 7:51 am |
intr-adevar, am sters un comentariu deplasat. dar daca auctorele respectivului comentariu doreste cu orice pret sa ii fie afisata nedelicatetea, nu trebuie decit sa isi reafirme comentariul cu pricina. si de data aceasta va ramine postat intru neglorie, ca sa zic asa.
octombrie 27, 2007 la 7:54 am |
Iluzia unei auctorialitati „valabile” devine pseudo atunci cand wanna-be-poetul-colaj incepe sa irumpa in tot felul de gretoseli care mai de care mai pestrite si mai cu pretentie de referinta stabilizatoare….”oarecarea” identitate e anulata si nu auzi decat echo-urile unor concepte asumate de dragul(acelasi) al poli(grafo)foniei (aceleiasi) filosofii de sufragerie(mai ales in cazul izmenitelor ce isi ofera „gura si sexul” intr-o frenezie ce ar trebui sa Afirme)..Si de aici,”increderea in propria structura creatoare” e dispersata intr-un spatiu de intermezzo …de respiro ca ne-asumare…prin(logic) „Za others”….:))))
octombrie 27, 2007 la 8:01 am |
vad ca se incinge o adevarata „batalie” pe aici, ceea ce face lucrurile si mai interesante. atita doar ca presupusele doua baricade nu sunt foarte distincte. care sunt ele? cine pe ce baricada este?
am vorbit despre autenticitate si de aici s-a iscat marul discordiei. dar s-a iscat in chip eronat. pentru ca nu autenticitatea am problematizat-o eu, ci trufia autenticitatii.
octombrie 27, 2007 la 8:21 am |
oare chiar atita patima exista si poate fi pusa intr-o polemica, incit unii ajung sa trimita mesaje de pe adresa altora (doar ca sa fie bagati in seama? – tocmai s-a intimplat acest lucru, drept care am fost rugata sa sterg mesajele cu pricina, rugamintea venind din partea adresei uzurpate)? singura mea dorinta, atunci cind am deschis acest blog, a fost ca discutiile sa fie civilizate. polemica, da, nu-i niciun rau in polemica si in opinie divergenta, insa nu nedelicateze si ofensa. cei care comentati aici, acum, puteti oare sa respectati acest minim lucru dorit de mine?
octombrie 27, 2007 la 8:25 am |
commentul a fost trimis din greseala pt ca erau ambele bloguri deschise. eu nu ma folosesc de altii sa-mi expun parerile.
octombrie 27, 2007 la 8:29 am |
daca lucrurile stau intr-adevar asa (oare?), atunci sa revenim la oile noastre polemice. care ar fi cele doua baricade? si care este miza?
octombrie 27, 2007 la 8:41 am |
intru si eu in polemik aceasta delicioasa. eu sunt de partea lui ahasverus… si nu cred in snobisme literare de dragul snobismelor. romania e plina de poeti, unii nici macar nu sunt talentati. acest killer instict e specific doar firilor vizioare, care au cu adevarat ceva de spus.
octombrie 27, 2007 la 8:51 am |
vizionarism si killer instinct, de acord, sunt impreuna, laolalta. nu vad unde-i problema atunci? inflamarile postate pina acum la textul meu (despre killer instinct poetic) au fost legate de cu totul altceva – de posibilul hybris (orgoliu, trufie), care nu exclude nicidecum autenticitatea si valoarea unui talent, dar nici nu ii face bine, pentru ca fragilizeaza talentul respectiv la nivel de constiinta de sine. hybrisul este o constiinta afectata. este o luciditate auctoriala afectata, asta vreau sa spun. ce folos ca un poet este talentat si are killer instinct literar, daca trufia il submineaza ca luciditate auctoriala!
octombrie 27, 2007 la 10:04 am |
commentul meu rautacios de atunci, recunosc, era in afara subiectului si nu se adresa mesmeei. oricum, imi cer scruze daca am parut in vreun fel nedelicat.
octombrie 27, 2007 la 10:28 am |
cred ca inflamarile au inceput de la intelegerea gresita a primului meu comment. eu eram atunci foarte foarte autoironic(nu degeaba am pus trei semne de exclamatie). si de aici falsa discutie despre hybris, care era de fapt o discutie despre cat de prost scriu unii poeti in ziua de azi, si tot ei isi dau mari aere…
octombrie 27, 2007 la 10:41 am |
autoironia nu a fost deloc evidenta. ceea ce a iesit in relief a fost, in schimb, inflamarea si patima. discutia despre hybris poate continua insa, mai ales cu cei care stiu deja lucrurile acestea pe de rost din tragedia greaca. hybris, hybris, hybris, pe post de words, words, words!
octombrie 27, 2007 la 10:47 am |
eu pun punct aici discutiei, pentru ca am fost nervos toata ziua din cauza acestei polemici.
octombrie 27, 2007 la 11:41 am |
Unii, maximus?
octombrie 27, 2007 la 12:37 pm |
kaput atunci aici si acum. kaput.