Entry for October 24, 2007

Poetul ca bestie
(blood of a poet)

Poetul trebuie să fie o bestie. O dihanie. Tăria lui să fie o namilă. Cu jumătăţile de măsură nu merge. Cu focurile de artificii şi lucruşoarele fade nu merge. Cu sângele subţiat nu merge. Cu sângele apos e zadarnic. Cu slăbănogeala automiloasă nu merge. Mai cred în incantaţii şi în ritmurile interioare demente. Cred în sonoritatea scelerată şi doar foarte vag solemnă, dacă e dusă până la capăt în chip mântuitor. La urma urmei de moarte nu te vindeci decât prin moarte. Aşijderea, de viaţă nu te vindeci decât prin viaţă (şi, uneori, adevărat, tot prin moarte).

(Poetul ca bestie este un manifest pe care l-am publicat acum vreo cincisprezece ani în România literară, dar pe care l-am rătăcit. L-am rememorat acum, într-o formă concisă, frenetică şi vremelnică, în timp ce ascult ritualic, la nesfârşit, Velvet Underground – Venus in Furs.)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: