Entry for September 24, 2007

ruxandra cesereanu & marius conkan

ieşirea. pe muzică de fanfară şi acordeon

femeia se naşte din craniul bărbatului

lumea stă închisă într-o carapace în podul cu fân

se coboară lumina peste pieile roase femeia şi bărbatul

au mâinile de culoarea unei broaşte sugrumate

oac oac atingerea lor e plină de pradă şi scâncet

femeia şi bărbatul nişte crustacee halucinate

visând în timp ce între pieliţe se aude un sunet de fanfară

dragostea are dinţi de lapte dulci şi cuminţi şi doar din când în când sceleraţi

viaţa-i cu poftă muşcată de ei şi înfulecată

plăcerea are coapsele până-n gât

sâni moi de adulteră de cameleon

şi creier de maimuţă viscerată plăcerea atârnă

icoane în ei firişoare după chipul făcutului

ehei actul dragostei nu este doar un lichid hrănitor

a face dragoste înseamnă şi a-l linguşi pe dumnezeu

a-i cere un mânz sau mai mulţi mânji de marţipan

a face dragoste e doar un prânz ritualic

fără cunună şi manta de răstignit

în podul cu fân pot paşte zeci de turme

strigătele verzi crescute din piei ehei să lăsăm la o parte

păşunatul şi zeii linguşiţi în femeie răsare făcutul

înăuntru ar putea fi o mică scriptură cu ţugui

înăuntru chiar este un psalm rujat pe inimă

o mogâldeaţă necuvântătoare din pricina somnului hibernal

un pui de urs de lup de panteră neagră ori pur şi simplu o catifea

bărbatul şi femeia s-au învelit în catifea şi fac dragoste ca-ntr-un spital de nebuni

oac oac făcutul acesta nu-i doar o carne acoperită cu blană

ceasuri întregi îşi face cuib în femeie

desenează ceruri uterine pentru burta vânată

ceasuri întregi sapă ca o cârtiţă înăuntrul nelumesc

e ca într-un film mut cu dâre de molie

ca şi cum câteva zeci de marsupii ar povesti între ele nopţi în şir

iar povestea lor ar fi un vin-marmeladă

bărbatul şi femeia şi-au reţesut paradisul într-o colivie lichidă

ca un mormoloc are o mie de mâini invizibile face acrobaţii

pe munţi de sare şi coaste

căpşorul lui e o rodie sau un struguraş

picioarele sunt lipite într-o pieliţă fosforescentă

să fie un copil zidit într-o clepsidră de nisip

un minuscul moby dick fără mânie însă şi fără spume la gură

să fie o turbină un vârtej o morişcă un taifun prichindel

copilul i-acum în pântec ca într-o bibliotecă moale

unde cărţile-s necitite lipite şi neasemuite

nu ştie că pântecul e şi o căsuţă de zahăr

în care se spun poveşti despre facerea lumii

întinde un deget zbârcit şi gustă ieşit din găoace

două boabe de cafea cât insomnia furnicii

ACOLO înăuntru era un continent zemuit

şi înghesuit cât într-un buzunar de palton

era o piscină de-mprumut în care alerga
u cai sălbatici şi ponei de jucărie

un maraton cu fetiţe şi adulţi sărind de pe acoperişuri pe saltele de incendiu

haos cald vuiet dulce mierii ţărmuri topite

yachturi plutind în ochiul unei balene înţelepte

paraşutişti plonjând şi trăgând cu ochiul la domnişoarele înotătoare

atlantida cu jungle şi indieni cântând la fanfară

palmieri cuvântători şi oameni de zăpadă

caramel pentru bizonii însetaţi

pentru balenele dogorâte de soare

înăuntru lumea visa grădini suspendate

cerurile erau bucăţi de celofan

ACOLO era palatul lui nabucodonosor

şi elefanţii lui alexandru macedon

farul din alexandria şi limba scoasă a lui albert einstein

monoclul relativităţii în fosfor zglobiu

turnul eiffel şi statuia libertăţii dându-se pe balansoar

alchimişti veseli nemaiscormonind după piatra filosofală

ci doar după aurul roşu al vieţii aici şi acum

ehei ACOLO era moale şi cald ori rece şi tare

sclipirile unor asteroizi umpluţi cu ardoare

şopârle cu ochelari cântând la acordeon

un tango pentru cei care încă n-au obosit să miroase năuca fericire

oac oac se anunţă seismul şi întoarcerea-n lume

ies cu picioarele-nainte ca un mort

dar sunt foarte foarte viu străveziu

în mine zace o broască sugrumată blana mea

burta-i spartă e o roată un tată o fată

mămică de placentă balon de săpun

sub pleoape am ace cu vârf moale înfipte-n hărţile şerpuite

buze cusute cu fir de lână şi palme-păduri

mă dau pe patine cu rotile şi fluier ca la un meci de rugbi

fac bungee-jumping şi mănânc ciocolată

scriptura-i în faţă sunt chiar eu scriptura

o ronţăi am ieşit AFARĂ iată-mă.

Precizare:

Poemul de mai sus este fructul unui experiment de scriere creativă în cadrul Phantasma, Centrul de Cercetare a Imaginarului, de la Cluj. La începutul anului 2007 am încheiat un atelier de poezie delirionistă, în cadrul căruia, în final, am scris un poem colectiv la 10 mâini (cu cei 10 finalişti ai atelierului – a se vedea copilul cu sindromul down, text publicat pe acest blog). Pe lângă acest poem am mai comis unul (la 2 mâini, pe exact aceeaşi temă ca şi poemul la 10 mâini, respectiv conceperea şi naşterea unui copil), cu cel mai bun finalist din cadrul atelierului de scriere creativă. Acesta este poemul de mai sus. Actualmente, Marius Conkan este student în anul II la Facultatea de Litere, secţia română-literatură comparată. Cum în perioada 25-30 septembrie 2007 organizez la Ipoteşti tabăra de scriere creativă Literatura Provocată, afişarea pe blog a acestui poem experimental mi s-a părut binevenită.

Anunțuri

4 răspunsuri to “Entry for September 24, 2007”

  1. Malintzi Says:

    un poem care ar trebui citit ascultind muzica de fanfara, poate goran bregovici. nu stiu, e doar o idee :). sint citeva imagini foarte tari.

  2. Micaela Says:

    fanfara? really? nu’sh ce sa zic, parca nu, totusi. desi e un poem despre intrari in carne, dar scris din afara carnii, de la distantze cumva batraneshti si sfatoase. in plus e mai ales viril decat femeiesc, s-or fi combinat animusurile voastre poeticesti, probabil. da. poemul unor animusuri e asta…

  3. Mesmeea Says:

    sucita ideea cu Goran Bregovic, dar, cine stie, poate ca este valabila – acesta-i raspunsul catre Malintzi.
    animusuri in dialog? nu stiu ce sa zic (ar trebui intrebat si partenerul meu de poem). au fost cititori gurmeti care mi-au spus ca acest poem scris cu Marius Conkan ar fi mai bun decit cel de-al doilea poem scris cu Andrei Codrescu (ma refer la „Ospatul alchimic”, afisat si el pe blogul meu, nu la „Submarinul iertat” care are 70 de pagini si este o carte intreaga) – acesta-i raspunsul catre Mihaela.

  4. Artemis Says:

    La Ipotesti? Ce aproape sunteti de Cernauti! Misto!

    Poezia este super! Imi place. Mult.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: