Şamanul
Ştiu că este cât se poate de ciudat, dar tocmai la Venezia, unde am găsit şi o mică expoziţie cu fotografii ale unor şamani (spăşită trebuie să recunosc, în cadrul Bienalei de artă, ediţia 2007, atât de cârcotită pe acest blog), am aflat imaginea şamanului meu emblematic, şamanul pattern, ca să zic aşa. Iată-l în imaginea de mai sus. Mai mult nici nu vreau să comentez, cred că fotografia este îndeajuns de ilustrativă. Ceea ce m-a amuzat este faptul că m-am dus într-un loc în care voiam să scotocesc după chestiuni medievale şi baroce (am făcut şi asta, nu-i vorbă) şi am găsit exact lucrul la care nu m-am aşteptat, dar care mi s-a potrivit ca o mănuşă: un şaman. Întotdeauna căutăm ceva şi găsim, de fapt, altceva.
septembrie 23, 2007 la 3:24 am |
Am o carte care s-ar putea sa va placa. Nu e chiar despre samani dar…
septembrie 23, 2007 la 3:25 am |
sint curioasa deja.
septembrie 24, 2007 la 5:30 am |
chiar e foarte ciudat 🙂
septembrie 24, 2007 la 9:54 am |
ce anume este ciudat? samanul in sine sau faptul ca l-am aflat tocmai la venetia?
septembrie 30, 2007 la 1:06 pm |
faptul ca l-ati aflat tocmai la venetia…sa fie aceasta varianta
octombrie 1, 2007 la 1:27 am |
samanii fotografiati pot fi gasiti in destule locuri din aceasta lume, esential este sa… enfin, s-a priceput ce vreau sa spun, cred, nu are rost sa tin discursuri grandioase.
octombrie 1, 2007 la 3:47 am |
s-a inteles