Entry for September 07, 2007

Made in Venezia

Giacomo Casanova este consacrat în mentalul colectiv pentru al său killer instinct de seducător, dar şi pentru celebra evadare din temniţa veneţiană Piombi, unde fusese închis, din raţiuni politice, de către Inchiziţie, în 1755. În subterana Piombi, una dintre condiţiile cele mai neprielnice de viaţă era atmosfera de saună: aceasta nu îl împiedică, totuşi, pe Casanova (un om-cârtiţă, pare-se, nu doar ibovnic performant) să sape cu tenacitate dedesubtul patului său, până când ajunge să degajeze tavanul încăperii de dedesubt, unde intenţiona să se ascundă, profitând de o sărbătoare oficială, şi pe aici să evadeze. Planul nu izbuteşte, întrucât este mutat în altă celulă, iar săpăturile sale sunt descoperite. Dar, odată mutat, Casanova are ingenioasa idee de a săpa nu podeaua, ci tavanul, devenind, astfel, cârtiţă în direcţia opusă; întrucât este supravegheat cu obstinaţie de temnicer, Casanova îi propune vecinului său de celulă (călugărul Balbi) să sape tavanul acestuia, urmând ca, mai apoi, să facă legătura între zidurile celor două celule şi să evadeze împreună. Casanova izbuteşte în cele din urmă să găurească acoperişul închisorii şi, alături de Balbi (care îl invocă pe Dante, respectiv ieşirea din infern) se târăsc pe acoperişul Palatului Dogilor, reuşind să plonjeze în cancelaria ducală de unde, din întâmplare, sunt descuiaţi de un servitor, izbutind să fugă pentru totdeauna.

Aceasta este povestea reală. Pe când mă aflam, însă, în Veneţia anului 2004, am auzit de la nişte americano-japonezi (care ronţăiau chipsuri pe Canale Grande şi pictau palazzo-uri la repezeală şi de mântuială) o cu totul altă poveste. Anume: Casanova ar fi evadat din Piombi nu pe acoperiş, ci săpând un tunel spre apa Marelui Canal care colcăia sub Palatul Dogilor. Ziceau americano-japonezii că faimosul seducător oropsit de Inchiziţie ar fi avut cu sine chiar un soi de costum de scafandru, confecţionat de călugărul Balbi din lut, rumeguş, capete de funie şi pulbere de gratii (?!). Cum neobişnuiţii mei interlocutori vorbeau pe jumătate în americană, pe jumătate în japoneză (eu nefiind cunoscătoare a limbei nipone), era foarte probabil că voi fi înţeles ceva greşit. Dar nicidecum: la sfârşit, turiştii aceia voioşi şi relativ nepământeni mi-au spus că signor Casanova ar fi găsit pe fundul Canalului (îmbrăcat fiind el în costumul de scafandru) un soi de club de sirene veneţiene Anti-Inchiziţie care l-au ospeţit oarecare vreme, până când Casanova însuşi a cerut îngăduinţa să plece ca să îşi continue destinul ce se anunţa spectaculos şi fast…

Acum în 2007 am ajuns din nou la Veneţia şi am scris pe rupte pe unde am apucat: prin piaţete, la poalele fîntînilor închise, pe pontoane, pe ulicioare!

Anunțuri

8 răspunsuri to “Entry for September 07, 2007”

  1. Cata Says:

    Faina poveste, astea cu evadari imi placeau cel mai mult cand eram mica si ma tineau cu sufletul la gura:)

  2. Gabriela D Says:

    Mesmeea,chiar ca a fost o surpriza placuta sa citesc povestea lui Casanova,mai exact,povestile.Sincera sa fiu nu stiam adespre el mare lucru.Astept si urmatoarele povesti.Ce zici,este un sambure de adevar in toate povestile?Eu asa cred,chiar daca ni se par de domeniul fantasticului,irealului,povestile au adevarul lor.Stiu asta,sunt o fiinta(nu mai stiu daca sunt om ,femeie,animal,drac)care a trait si traieste o poveste care nu se poate povesti.E si frumos,dar si periculos.Sper sa mai trec pe aici si sa citesc urmatoarea poveste.Gabi.

  3. Mesmeea Says:

    Am in lucru o carte despre evadarile din inchisori si lagare in secolul XX, am inceput-o in 2000, dar nu am parcurs toata bibliografia, ar trebui sa ajung in America pentru a finaliza proiectul. Dar am scris 100 de pagini, iar acestea sint mai degraba pagini de roman politist, decit de eseu. Cu acest prilej am citit pe indelete si despre evadarea lui Casanova.

  4. Mesmeea Says:

    Am uitat – fireste ca este si destula fantezie in povestile mele, altfel cum?

  5. Gabriela D Says:

    Credcava fi o carte de succes.Eu nu prea mai citesc,doar cand ma nimeresc pe cate-un blog sau de pe net,insa mi-am amintit caam vazut un film despre marea evadare a unor ofiteri americani si englezi dintr-un lagar german.Nu-mi amintesc titlul filmului,dar imi amintesc ca ,desi reala povestea,avea si ceva fantastic.Fantasticul se combina cu realul si de aceea totul ni se pare mai frumos sau mai urat,depinde.Succes,poate mergi in SUA pentru documentare.

  6. Harpy Says:

    🙂 Deci a gasit eternul feminin il signor Casanova.

  7. Mesmeea Says:

    Don Juan si Casanova sint fie ingemanati adesea, fie diferentiati cu aplomb. Ceea ce au ei in comun este femeia. Despre Don Juan se mentine adesea ideea dogmatica dupa care acesta era un pingaritor prin excelenta si un farseur, despre Casanova se spune, insa, ca, spre deosebire de Don Juan, el ar fi chiar iubit femeile, chiar daca era, in acelasi timp, si un farseur. Eu zic, insa, ca sfirsitul real al celor doi barbati, al legendei, care a fost Don Juan, si al concretului Casanova, este cit se poate de emblematic. Don Juan realul a sfirsit intr-o manastire, iar Casanova realul a sfirsit ca ilustru biblotecar (ajuns la senectute) al unui principe luminat.

  8. Malintzi Says:

    🙂 eu ma bucur mai ales pentru ultimele doua randuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: