Entry for July 16, 2007

Maeştrii mei de canto

Cred că aveam paisprezece ani (eram în clasa a IX-a), când am ascultat întâia dată Pink Floyd. Primul meu contact a fost cu o melodie care mi-a pulverizat întregul şablon muzical de până atunci: Echoes de pe albumul Meddle. Pur şi simplu, am înţeles, pornind de la Echoes, că este posibilă şi o muzică de suflet, care să creeze lumi vizionare şi stări şamanice dinăuntrul cărora viaţa să fie şi altceva (desigur, nu ştiam la paisprezece ani ce înseamnă exact şamanismul, însă aveam, să spunem, un soi de palpabilitate apriorică a lui). Dar mai ales sonoritatea Pink Floyd avea să mă deschidă pentru ceva mult mai important şi benefic-fatal pentru viaţa mea, anume pentru muzicalitatea şi vizionarismul poetice. După Echoes, următorul contact a fost cu Shine on You Crazy Diamond şi cu, de fapt, întregul album Wish You Were Here (unde, pe lângă celebra Shine on You…, melodia mea preferată era una mai puţin agreată ori bine cotată de către pinkfloydieni, anume Have A Cigar – deşi nu sunt fumătoare). De fapt deodată cu Wish You Were Here am avut acces şi la Dark Side of the Moon, iar aceste două albume mi-au deschis uşa percepţiilor şi a viziunilor în aşa fel încât ea nu a mai putut fi închisă niciodată. Experienţa The Wall a fost cu totul altceva: eram deja în clasa a XI-a când am ingurgitat şi asimilat flămândă rebeliunea anti-Establishment din acest album. Eram deja coaptă pentru a fi anti-destule lucruri. Mult mai târziu am recuperat primele albume marca Pink Floyd şi mai ales experienţa dereglată de la început prin prestaţia-performance a nebunului iluminat Syd Barrett. Atom Heart Mother sau Ummagumma şi Animals şi-au avut rostul lor în timpul meu de învăţăcel.

Le sunt datoare vocilor tăioase-moi, apoi aranjamentelor orchestrale ale celor de la Pink Floyd şi tratamentului lor psihedelic-astral pentru felul în care am învăţat să îmi recit şi să îmi cânt poezia. Pentru că am înţeles cât de important este să creezi lumi sonore şi pâlpâitoare în venele înstelate. Pentru că sonoritatea nu este doar o crustă, ci poate deveni o epidermă vibratoare. Pentru că poţi învăţa de la o chitară electrică nu doar cum să ardă ea corzile vocale, ci şi cum să îmblânzeşti, să spunem, moartea, singurătatea, ori chiar cum să faci din acestea o formă de putere. Pentru că în inefabilul sonor există destule unghere şi locaşuri pentru a captura lucruri tainice şi iniţiatice, chiar dacă nu ştii prea limpede în ce sens. Cred că cei de la Pink Floyd au fost nu doar maeştrii mei de canto, ci şi şamanii stabili, la care am ucenicit.

Anunțuri

6 răspunsuri to “Entry for July 16, 2007”

  1. andreea m Says:

    Privirea inchis-deschisa a lui syd din fotografiile tinerilor pink floyd m-a facut sa citesc o biografie, scrisa de un jurnalist britanic al carui nume nu l-am retinut si nici nu cred ca mi-a pasat sa il retin. Am retinut doar esenta pink floyd, pe syd.Pana atunci nu avusesem „contact” cu personalitatea lui. Dar m-a vrajit si m-a facut sa ma doara viata lui. I-am regretat moartea si uitarea ce l-a acoperit. Insa a stat ascuns bine in spatele nebuniei si LSD-ului. Nu stiu daca era un vizionar dar a stors noul si criza de nebunie pana le-a transformat in arta. S-a indragostit de „Lucy in the sky with diamonds” si a crezut in maretia pustilor beatles. A cantat pentru ca numai asa putea sa puna culori in aer. A pictat pentru ca numai asa putea materializa sunete.

    Pink Floyd, prin muzica, istorie, membri sunt initiatici. Eu am descoperit intai „usa” lui morrison, si l-am iubit cu toata nebunia unor 15 ani, dar el doar m-a deschis; doar. Cand „am ajuns” la pink floyd, cand le-am simtit vibratiile m-am oprit si in acel moment nu m-am putut gandi decat la imaginea unui alpinist care a atins prima data un varf din himalaya: Pink Floyd sunt culme. Raman la aceasta prima impresie pentru ca nimic nu ma amesteca si nu ma desface mai mult ca ei.

    PS: Ma bucura sa citesc nu un blog, ci mai multe despre ei aici. Se pare ca e destul ca cineva sa vorbeasca despre ei si ma starnesc si…cred ca am obosit…

  2. Mesmeea Says:

    In cazul meu, traseul sonor a fost invers. Mai intii Pink Floyd, apoi Jim Morrison si The Doors (pe ultimii i-am recuperat pe cind aveam 22 de ani). Nu l-as fundamentaliza, insa, pe Syd Barrett – el a fost mai degraba „muza” grupului, dervisul rotitor al formatiei, catalizatorul, stimulul primordial. Crazy Syd Diamond a fost ca un mugur de peyote sau ca o ciuperca halucinogena. Si fara el, restul Pink Floyd a supravietuit in excelenta. Cu el, ar fi fost probabil la fel, dar pe o directie mai „dereglata”, asa cred. Poate s-ar fi ajuns chiar la o muzicalitate relativ ininteligibila, ceea ce nu ar fi fost neaparat de dorit. Incurcate sint caile muzicii psihedelice si progresive!

  3. Malintzi Says:

    formatia pink floyd poate fi initiatica, depinde si „cand” o descoperi (mi se pare ca tare e important „cand-ul” asta)…undeva, un pic mai tarziu pentru mine, pe la 17 ani, something magic happened. multumiri pentru acest post.

  4. Mesmeea Says:

    Fireste ca este esential „the ear-contact” (pe post de the eye-contact, in acest caz) pentru o muzica sau alta. Exact la fel se petrec lucrurile si cu o lectura avizata sau nu, la o virsta sau alta. Nu este deloc indiferent cind ajungi sa ai acces la muzica Pink Floyd sau, sa spunem, la „Prinzul dezgolit” de W. Burroughs.

  5. Sakee Says:

    Cum era cu renuntarea la adictzii? Hmmm..

  6. Mesmeea Says:

    Dar Pink Floyd nu este o adictzie, Suzi Q! Ci o voluptate sonora stabila, deloc blamabila, mereu ingurgitabila cu folos estetic si nu numai. Adictzie e Muse (cine stie, in curind poate comit un textuletz si despre trupa cu pricina, iar vinovata pentru aceasta chestiune este tocmai faptura mi-a livrat Muse la atelierul de creative writing…)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: