Entry for July 12, 2007

Noul Carnaval

(BlogNeverLand. O ipoteză de lucru)

Lumea blogurilor este fascinantă pentru că alcătuieşte un Turn Babel care are, totuşi, oarecare logică. Nu mă refer la blogurile care sunt nişte jurnale patetice şi sentimentale în care vorbitorii storc şi ei ce pot din făptura lor (deşi chiar şi aceste bloguri îşi au sensul lor), ci la blogurile care chiar propun o discuţie, o meditaţie, o polemică, un suspans şi o urmare. Este o lume fascinantă, pentru că reintroduce carnavalul şi carnavalescul. Foarte puţini stăpâni de blog îşi dau numele real, majoritatea preferă poreclele, pseudonimele, măştile. Este o lume a identităţilor protejate, pe de o parte, ori renegociate, pe de altă parte: identitatea nu mai este una singură, subiectul devine multiplu. Marchiza polemizează cu valetul, contele, cu majordomul, poetul cu inginerul, studentul cu rectorul, şi tot aşa. Carnavalul presupune, să ne reamintim, un timp al exploziei şi al desfătării, dar şi unul al exorcizării, în care ierarhiile sociale, politice, religioase, culturale nu mai contează. În care diferenţele de vârstă nu mai funcţionează neapărat (vuvoaiala este abandonată în favoarea tutuielii, cam forţate, uneori). În care diferenţele de civilizaţie ori chiar gender nu mai contează. În care, la urma urmei, poate fi practicat inclusiv un soi de amoralism. De ce? Fiindcă lumea e dornică de show, de teatralitate, de spectaculos, de extravaganţă, de altceva. Fiindcă lumea vrea orice, dar în niciun caz să se plictisească. De aceea, măştile de blog sunt schimbate cu voluptate de seducători şi seduşi. Iar uneori, să nu uităm, este ales chiar şi un rege de carnaval.

Lumea blogurilor rediscută, de fapt, ideea de confesional, de spovedanie. Nu mai este nevoie de un duhovnic tipic, cu anteriu, întrucât blogurile au devenit, în anumite cazuri, locuri de auto-spovedanie. Nu mai este necesară spovedania clasică, în sens religios, întrucât blogurile sunt şi locuri predilecte de mărturisire, în care, însă, lipseşte ceva esenţial: lipseşte tocmai urmarea spovedaniei, curăţirea şi canoanele primite de la preot. Stăpânii de bloguri îşi sunt propriii preoţi; uneori, comentariile vizitatorilor lor au oarecare funcţie punitivă, de sancţionare ori alinare, dar nu mai mult de atât.

Nu în ultimul rând, apoi, lumea blogurilor alcătuieşte o uriaşă, încăpătoare canapea psihanalitică. Jurnalele de pe bloguri sunt în cele mai multe cazuri fie defulări, fie refulări cu urmări destul de vizibile. Stăpânii de bloguri se descarcă de frustrări, neputinţe, fragilităţi, îşi rostesc durerile şi imperfecţiunile; sau, dimpotrivă, le camuflează pe toate acestea, le neagă, le travestesc; uneori, totuşi, să nu exagerez, stăpânii de bloguri îşi expun şi bucuriile, plăcerile, împlinirile. Aceste tendinţe, toate împreună, carnavalescul, confesionalul şi canapeaua psihanalitică din imperiul deja molipsitor şi drogadict al blogurilor (BlogNeverLand) depinde de două tipuri de făpturi: de exhibiţionişti şi de voyeuri. Şi, indiferent că ne convine sau nu, într-un fel sau altul fiecare din noi trebuie să optăm pentru unul din aceste roluri. Hélas!