Entry for June 07, 2007

(colaj de Alexandru Pecican)

Ruxandra Cesereanu

Cuţitul



La jumătatea vieţii coborînd

am aflat ce-nseamnă să mîngîi cu un cuţit,

desenam pe piele o hartă a vieţii

şi sîngele arunca din mine rubine şlefuite.

Cuţitul e un animal strălucitor, e casa mea de-argint,

un înger tăietor de oglinzi şi-mblînzitor.

În cer se află un arbore al cuţitelor

cu frunzele zimţate, mirosind a toamnă,

atunci cînd se va scutura,

sfinţii îşi vor tîrî tălpile picurînd peste cîmpii.

O, moarte, ai aripi de inox!

Ţineam cuţitul lipit de sînul stîng

şi el se încălzea de inima mea,

mi se deschideau dintr-odată ventricolele metalice

şi-atunci mă tulburam lovită de o lumină neagră,

cu el voisem cîndva să-mi tai părul

şi să mă călugăresc în sfintele vremuri ale tinereţii.

Cuţitul era tatăl meu.

El mă-nvăţase sfîrtecarea diavolilor,

îmi cîntase în nopţile reci cînd singurătatea mă izbise peste chip,

tot el îmi strigase cînd muşcam din preaobişnuita moarte,

– eu sînt viaţa, nu te-nspăimînta.

Îl iubeam dulce-acrişor,

cuţitul era viu în zona-ngheţată a creierului,

pelerin prin ţările fără stea.

Cei ce auzi-vor această poveste mult timp se vor ruga,

fetiţa călăului îmi vor spune şi vor striga:

– năpîrcă, ai gheare în formă de cruce, înfipte-n ţărînă,

fetiţă eretică de la răsărit la apus!

Cuţit a fost păpuşa pe care o spălam şi o hrăneam în haita copilăriei,

viaţa mea ascuţită, muntele tăios,

acelaşi cuţit l-am pus la căpătîi

pe cînd eram mireasă cu dinţii albi,

lumînare făceam din el pentru morţi,

apoi, într-o noapte l-am născut şi el ţipa ca un fiu bîntuit,

mamă, tată? limbă de-argint linge dragostea voastră uitată.

Cei ce auzi-vor această poveste mult timp vor bolborosi

la miezul nopţii în odaia lor.

Pe cînd în albă cămaşă de noapte stau în genunchi şi mă rog,

cuţitul îşi face culcuş între vertebrele delirate.

Eu însămi sînt el, dumnezeul lucios, de oţel.

Precizare: acest poem (din volumul Oceanul Schizoidian, scris acum mai bine de zece ani) a fost afişat dintr-un capriciu – pentru a arăta că numele lui Dumnezeu a fost scris în poemele mele, cu minusculă, chiar şi atunci când ar fi trebuit să fie scris cu majusculă (răspund astfel la întrebarea lui Cristian M.) – totuşi, uneori, el este scris cu majusculă (tocmai pentru că, în poezia mea, Dumnezeu înseamnă şi minusculă, şi majusculă). La ceasul publicării Oceanului Schizoidian scriam cu î din i.

Anunțuri

4 răspunsuri to “Entry for June 07, 2007”

  1. Corina Says:

    reactia mea e primitiva, stiu asta. am plins. m-a razbit un soi de nostalgie, ca atunci cind ascult kletzmer.

  2. Mesmeea Says:

    nu stiu ce sa spun. decit ca acest poem a fost foarte important in viata mea particulara, precum si in cea literara. dar el, poemul si cutitul (chiar obiectul), s-au nascut hazardat, dintr-o intimplare petrecuta odinioara.

  3. Malintzi Says:

    am citit poemul acum ceva vreme şi mi-a plăcut foarte mult. era trecut de miezul nopţii şi nu ştiu dăcă am „bolborosit” sau nu. poate. acum l re-citesc si ascult The Final Cut…strange. „I never had the nerve to make the final cut”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: