ruxandra cesereanu
bărbaţii spun despre femei că sunt târfe
femeile spun despre bărbaţi că sunt curve
între târfă şi curvă e doar o sonoritate cu tăiş cruciş
plăcerea infamiei şi a epifaniei e la fel de zgrunţuroasă
orice parşivenie are în piele o mică splendoare
târfa seamănă cu un bisturiu
curva seamănă cu un briceag
prefer târfa întrucât i-ar putea face chirurgie plastică până şi lui dumnezeu
când am zărit femeile decadente din zonele ultrapământeşti
am rămas agăţată de cizmele lor cu catarame
şi de rujul întins pe faţă ca un sânge uscat
erau îmblănite într-o sexualitate de pripas
prigonite în propria scorbură de plastiglas
drept care amuşinau zgândărite de o langoare oarecare
şi de lipsa de fantezie a celui fără ceas
erau nişte balanţe dereglate
mascate la un carnaval răzleţ şi rănit la cap
pentru care nu exista alcool pieziş
ci doar maşinăria carnală ca o bicicletă pentru slăbit kilograme de poftă şi sex
surori de caritate boite de sus până jos
având coapsele desfăcute ca nişte foarfeci pentru tăiat bărbaţii până la os
târfele nu erau mai stridente decât târfa din orice femeie
nu sfânta este pofta pe care o are femeia care vrea să fie altceva decât este
ci târfa ascunsă-n venele netăiate şi-n buzele macerate
curvele de bărbaţi ar fi satisfăcuţi de ceea ce scriu aici cu fierăstrăul
dar nici ei nu sunt mai vii ori mai adevăraţi
între târfă şi curvă nu este nici un cer înstelat
ci doar ostroave şi taigale cu mărăciniş sexual
pentru care nimeni nu mai vrea să dea ori să ceară bacşiş
blănuri de carne-nfoiată
videoclipuri răşchirate cu picioarele azvârlite-n sus
târfa-i o felie de irealitate lascivă
o gaură cosmică foarte cosmică în vidul unui prăpăd nesupus.
Precizare:
Mesmeea Cuttita's Blog 
iunie 2, 2007 la 12:38 pm |
Frumos acest poem .Ati relatat acest crud adevar cu mult profesionalism literar .Insa ,sa stiti ca am intalnit „curve,tarfe ” de un mare caracter .In afara de patima asta ,in rest erau chiar mai bune decat multe femei asa zis onorabile.Sunt din categoria barbatilor care respect toate femeile mai putin pe cele proaste .
Intrebare .De ce Dumnezeu i-L scrieti cu d si nu cu D . E doar o intrebare .Sper sa nu va supar .
In rest , am aceeasi admiratie pt. talentul dvs .
iunie 3, 2007 la 11:11 am |
intreg poemul este scris cu minuscule, acesta este motivul pentru care si dumnezeu e scris cu d si nu cu D. altfel, poemul nu este moralist si nu are nimic impotriva tarfelor ori curvelor. este pur si simplu o metafora pentru relatia existentiala dintre barbati si femei, care sunt nu doar genuri diferite, ci specii diferite. asa cred.
iunie 3, 2007 la 3:32 pm |
nu, nu e un poem frumos. e un poem curios si cam rautacios… mie imi plac asemenea poeme.
iunie 4, 2007 la 6:03 am |
nu prea exista etica in general in poezie. decit in poezia politica si, poate, in cea religioasa. asa incit poemul meu numit tarfa si curva nu poate fi rautacios, intrucit nu este un poem moralist. tarfa si curva nu inseamna aici chiar tarfa si curva, ci sunt metafore pentru niste ipostaze existentiale nevrotice si alienate. nu e un poem realist despre tarfe si curve, ci unul existentialist. dar, fireste, qui s-excuse, s-accuse… nu ma intereseaza sa fie un poem frumos, ci unul care sa fie autentic la nivelul transcrierii unei forme de strainie existentiala intre femeie si barbat. asta-i tot.
iunie 4, 2007 la 8:06 pm |
am revenit sa citesc poemul acesta. acesta e singurul tip de compliment pe care stiu sa il fac unui text si autoarei.
poate – ma aventurez eu riscant sa spun– ca „rautatea” nu apartine intentiei ci efectului. Eu as fi spus mai degraba ca e un poem „taios” ascunzindu-ma fireste in spatele metaforelor din textul insusi. nu de alta, dar imaginea femeii -foarfeca s-a imprimat pe retina imaginatiei mele. daca as fi fost in situatia de a comenta poemul as fi intrebat retoric despre apartenenta unui misterios „eu” care marturiseste preferinta pentru „tirfe” deodata cu o tristete si o duiosie aproape palpabile („am ramas agatata de cizmele lor cu catarame”). nu e frumos poemul- e un poem care sfirie (cum o mai fi ortografia acuma- sfaraie?;) textele care nu tac nici dupa ce ai inchis focul sub ele.
iunie 4, 2007 la 9:45 pm |
poem taios? da, s-ar putea ca acesta sa fie termenul adecvat, muchas gracias, Edith! probabil ca am rivnit sa scriu un poem taios. dar cine cauta si morala in acest poem, se inseala. ca ar putea fi si un poem curios… se prea poate. in tot cazul si acest poem face parte din volumul coma. iar titlul acesta (coma) spune destule.
iunie 5, 2007 la 6:06 am |
hihihi, iata ca ai dat si peste unii (nu la edith ma refer) care cred ca poezia reprezinta (si inca realist). te-au gasit! cel mai amuzant e cat de serios le explici cum stau lucrurile…
iunie 5, 2007 la 12:21 pm |
din fericire, nu stiu sa explic neserios poezia (nici a mea, nici a altora). atita doar ca eu cred ca e bine ca simt asa. ironie, da. neseriozitate, ba.
iunie 9, 2007 la 7:55 am |
aştept coma…
august 21, 2007 la 11:24 am |
Mi-a placut poezia din doua motive:
(1) ca si feminista – mai degraba, as spune ca ma intereseaza Gender Studies decat Women Studies – vad si inteleg relatia dintre tarfe si curve din acest poem, si ma intereseaza (de aceea voi citi si Nasterea dorintelor lichide, macar o carte in care se scrie despre barbati si scrisa de o femeie – Femeie! –, nu de „capete patrate masculine” (citat din Nietzsche…), ci despre ele, daca vreti [fara discriminari!] ).
Si (2) pentru ca imi place si gata! Nu incerc sa analizez atat de mult, incat s-o descompun. Imi place, fiindca isi gaseste in mine un loc (ca totul ce am citit scris de dvs. pana acum; nu numai pe blog!). Nu am nevoie de mai mult. Nu acum. E frumoasa lumea aceasta (post)postmoderna, cu tot cu zeii ei scrisi cu minuscula!(de ce nu?!) Cine nu intelege, trebuia sa se nasca maine (poate atunci toate se vor scrie cu MAJUSCULA). Deliroteca, vorba vrajitoarei (postmoderne?) Adriana Babeti!
Asteptand coma…
august 21, 2007 la 1:05 pm |
cum explicam intr-unul din mesajele anterioare, tarfa si curva sunt doua ipostaze inrudite ale unei strainii care functioneaza adesea intre barbati si femei. mai departe sa vorbeasca poemul, nuantele mele nu isi mai au rostul.