Entry for May 16, 2007

(colaj după Dali, de Alexandru Pecican)



Ruxandra Cesereanu



Un foc de tabără pe o insulă grecească



În general prietenii mei actuali sunt din mediul scriitoricesc şi academic, astfel încât admit că prieteniile literare se suprapun, în cazul meu, peste comuniunea umană stabilită cu respectivele făpturi (există, însă, şi excepţii: am de pildă un aşa-zis club de „vrăjitoare” simpatice, unde ceea ce contează este strict jucăuşenia, spiritul ludic, adică!, şi nu vreun considerent literar). La mijloc a fost, iniţial, o înrudire întru ceva, o pasiune literară, un stil, caracteristici comune. Dar dacă doar acestea s-ar fi manifestat, prietenia nu ar fi funcţionat neapărat: pentru ca ea să fie reală şi materializată a mai fost nevoie de calităţi strictamente umane precum tandreţea, loialitatea, delicateţea, umorul etc. Fără astfel de ingrediente magice, ca să zic aşa, nu cred că o prietenie ar rezista. Pentru că prietenia este şi ea un soi de dragoste, în felul său. Din păcate, am avut parte şi de prietenii pe care le-am pierdut, iar acest lucru s-a petrecut, de asemenea, aproape ca într-o dragoste pătimaşă! Dar asta-i viaţa şi leac nu este.

Fireşte, o prietenie scriitoricească se verifică şi prin diferenţa de gust literar ori chiar de scriitură între prieteni. Lucrurile stau fericit atunci când cei doi se recunosc ca alterităţi şi se acceptă astfel. Am păţit eu însămi lucrul acesta cu Emilian Galaicu-Păun, cu care, ani de zile, am avut polemici tranşante despre poezie, dar tocmai ele ne-au legat foarte mult şi ne-au făcut să ne acceptăm poezia fiecăruia dintre noi, fără să dorim ca celălalt să scrie identic. Prietenia noastră nu s-a împuţinat, ci a sporit şi s-a adâncit după aceste polemici, în folosul unei comunicări speciale pe care am stabilit-o. Acesta este un caz fericit, pentru că am avut parte, în viaţa mea, şi de prietenii care au pierit din pricina nepotrivirilor de gust literar.

Mi-ar place să fac un foc smintit de tabără (pe o insulă grecească) la care să-i chem pe câţiva dintre prietenii mei speciali: Corin Braga (nu doar bărbatul meu, ci şi cel mai bun prieten pe care îl am), Emilian Galaicu-Păun, Marius Oprea, Andrei Codrescu, Călin-Andrei Mihăilescu, Jean Văcărescu, Sanda Cordoş, Liviu Maliţa, Ovidiu Pecican, Mihaela Ursa şi Doru Pop, Ovidiu Mircean, Ion Manolescu. Aş mai vrea să vină la acel foc de tabără şi câţiva amici speciali: Adriana Babeţi, Luca Piţu, Valeriu Gherghel, de pildă; iar dintre străini ar fi doi amici ludic-pitoreşti: Lawrence Norfolk (pentru cine nu a citit Dicţionarul lui Lemprière, îl îndemn să o facă!) şi Boyan Manchev (discipol de-al lui Derrida şi rafinat prieten povestelnic). Plus câţiva şugubeţi tineri, care şi-ar afla şi ei locul la ţicnitul focul de tabără… de pe insula mea grecească, încă inexistentă!

Anunțuri

8 răspunsuri to “Entry for May 16, 2007”

  1. Mira Says:

    Citind, mi-am dat seama ca eu nu imi permit sa visez si ca totusi, interdictia asta autoimpusa e o aberatie.

  2. Mesmeea Says:

    Nu stiu ce sa spun.

  3. edith Says:

    Nu am cerut permisiune pina acum sa citesc sau sa comentez. Am ajuns aici, de pe lista de prieteni ai Mishei si m-am trezit ca revin. Mi se pare un privilegiu sa pot citi poeziile si textele acestea. Deci, in primul rind, multumesc. In al doilea rind, depun cerere oficial sa citesc („Va multumesc anticipat, Edith Gelu „)
    In al treilea rind, faptul ca inainte de a exista, insula aceasta imaginara s-a aratat si mie, imi arata generozitatea involuntara de care beneficiem datorita mareelor electronice. Bucuria prieteniilor descrise radiaza si bucura indirect. Inca un multumesc se cuvine.
    (Nu stiu cum dar am reusit sa ocolesc adresarea directa. Am plecat de mult si nu mai stiu cum ramaseseram: per dumneavoastra?)
    Edith

  4. Mesmeea Says:

    Draga Edith, bine ai venit! Da, cred ca ne tutuiam cind ai plecat din tara, parca asa era!

  5. victor c Says:

    Trebuie sa fie f frumoasa aceasta insula .Si cred ca ar fi ceva de vis un cenaclu literar in jurul unui foc de tabara .As veni si eu acolo dar doar deghizat .Deghizat intr-o adiere de vant sau o soapta sau intr-un miros de orhidee …N-as dori sa ma credeti vreun nebun romantic dar eu am fost in asemenea insule si de multe ori m-am contopit cu Timpul si Spatiu , am dansat cu stelele .
    Dar din pacate am fost singur .
    Oricum ii multumesc Cerului c amia exista pe lumea asta si traitori de sacru .

  6. Mesmeea Says:

    Dar nu este vorba de un cenaclu literar, ci de un soi de Sheheraziada (da, cuvintul nu exista, dar se poate deduce ce vreau sa spun)! De povesti in povesti in povesti si tot asa, palimpsestic.

  7. Raluca Says:

    Probabil ca din peste 2000 de insulite cat are Grecia , intr-o zi visul dumneavoastra va deveni realitate. Deabea intoarsa din Creta , sunt alta….totul e schimbat in mine, si am regasit din nou gustul de a trai! A trai cu adevarat!

  8. cris Says:

    sper sa fim intr-o buna zi, vecine de insula!!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: