Entry for May 07, 2007

(colaj de Alexandru Pecican)



Ruxandra Cesereanu


Papuaşia



Nu despre păpuşi voi vorbi acum

căci prea adesea le-am făcut capetele scrum

în copilărie pe când aveam mustăţi desenate pe faţă

deşirând poveşti lungi cu picioare de aţă.

Nu despre păpuşi voi vorbi acum

ci despre Papuaşia, ţara cu cercelaţi de fum

unde femeile şi bărbaţii au şoldurile încinse cu palmieri

pe mâini şi pe gât zărindu-li-se dârele fierbinţelii de ieri

când febra halucina peste colibele de stuf

unde Dumnezeu însuşi transpira, smotocindu-şi divinul zuluf,

Papuaşia, ţară a elefanţilor pitici cu trompe de balerină,

cu bătrâni şamani şi păduri mirosind a heroină,

Papuaşia, zonă psihedelică a felinelor smede şi aurii

despre care mesmerizam în nopţile din clădirile comuniste fără bucurii

trezindu-mă cu Steaua Polară în creştet ca un sfânt trăznit de un fulger tropical,

ploile torenţiale îmi inundau cerebelul zbătându-se ca un aligator bicefal.

Şi uite aşa în fiecare noapte cu Papuaşia în sânge şi în oase

zgâriam vise confecţionate cu limfă albăstruie,

zdrenţuită la margini de senzaţii stufoase,

pe când fete cu cingători de-argint şi ochi hipnotizaţi

se încolăceau în jurul unor tigri dungaţi, dar şi foarte blazaţi,

călărindu-i prin pădurile tropicale foşnind de atâta verde tendenţios

în care mă răsturnam căzând cu tot cu delirul meu stroboscopos.

Papuaşia, cântam eu, tomorrow is another day,

şamanilor, unde aş putea să-i mai găsesc acum pe ahei?

Să cucerim împreună ţinuturi, căci lui Ulise i-ar fi plăcut să fie papuaş

printre atâtea femei zemoase, cu subsuori acrişoare şi cu miros de cal abraş.

Papuaşia, ţară cu dinţi de fildeş şi cu surâs lăptos de somn,

către tine mă-ndrept acum purtând în cutiuţa din creier

un animal himeric, pre numele său mic holom.



Precizare

Acest poem a fost scris la atelierul de creative writing pe care l-am ţinut în 2002, în cadrul Phantasma, Centrul de Cercetare a Imaginarului. A fost un atelier unde am lucrat pe Alisa mea favorită din poezia română, adică pe Leonid Dimov; în cadrul respectivului atelier am scris şi eu un poem alături de studenţii mei. Este un text postat pentru cusurgiul Maxim (sau M. – fost vizitator al acestui blog, a se vedea şi mica polemică strecurată în comentarii), nemulţumit că manifestul meu literar (Delirionismul sau despre cum să nu rămâi blocat în realitate) ar putea fi doar teorie în vid, fără practică.


Anunțuri

12 răspunsuri to “Entry for May 07, 2007”

  1. Browser by Default Says:

    Va multumesc, in primul rind ptr raspunsul la comentariu, si-apoi pentru exemplul de mai sus. E adevarat ca sint cusurgiu :), chiar mult mai mult de-atit. Ulterior eul necusurgiu mi-a spus ca nu-i frumos ce fac, sa apas pe sonerie si sa fug, cind oamenii sint atit de draguti sa-mi raspunda. Apoi eul meu cusurgiu a revenit ( e al naibii de convingator), fiindca si-a amintit ce l-a impins sa comenteze. Da, si-a amintit ca acum vreo citiva ani a cumparat antologia aceea de poezie de la Paralela 45, unde poetii romani erau aranjati pe caprarii delirioniste. Si, ca
    i s-a parut nedrept sa fie luati asa rebours si pieptanati cu carare pe spate.
    Bine, fiecare poate sa-si aleaga jucariile cu care are chef sa se joace. Mais quand mme…
    Mie, foarte sincer, delirionismul (si n-o spun din rautate), mi se pare dicteul automat al suprarealistilor cu alta palarioara, mai la moda. Si cind vorbesc de suprarealisti, ma refer la cei seriosi, de pilda Benjamin Peret. Eu folosesc alte metode ptr studentii mei. Le spun de exemplu: „Hit the ball as hard as you can”. Si-apoi ma pun pe alergat mincind pamintul (fiindca n-am nici un student prin preajma)

    Si acum redactia Jocuri si concursuri va prezinta: Papuasia(revisited)

    Am intervenit asupra poemului, nu ca sa-l schimb, sa zic ca era mai bine asa etc etc, ci ca sa fac altul nou, pe scurt, m-am jucat (in pauza de masa).

    Nu despre păpuşi voi vorbi acum
    cu Steaua Polară n creştet ca un sfnt trăznit de fulger
    cu bătrni şamani şi păduri mirosind a heroină,
    ca-n copilărie cnd aveam mustăţi desenate pe faţă
    printre femei zemoase, cu subsuori acrişoare şi miros de cal abraş
    acum mă-ndrept către tine purtnd n cutiuţa din creier
    Papuaşia, ţară a elefanţilor pitici cu trompe de balerină,
    unde Dumnezeu nsuşi transpiră, smotocindu-şi divinul zuluf
    unde febra halucineaza peste colibele de stuf
    si deşira vise lungi cu picioare de aţă.
    cărora prea adesea le-am făcut capetele scrum
    pe sub paduri tropicale, unde o sa cucerim impreuna
    fete cu cingătoare de tigru şi ochi hipnotizaţi
    pe mini şi pe gt zărindu-li-se drele fierbinţelii de mine
    Papuasia, ţară zdrenţuita cu ochii umezi de ciine
    Ploile tale torenţiale mi-au inundat cerebelul ca pe un aligator bicefal
    Cndva as fi vrut sa fiu un animal himeric pe nume Ulise,
    Dar am inotat in aval, si am adormit
    Pare-mi-se 🙂

  2. Mesmeea Says:

    Toate reprosurile dumneavoastra ar putea fi intemeiate intr-o anumita masura (poate chiar sint), dar… adevarul este ca antologia „Deliruri si Delire” a fost facuta pentru propria mea placere, pentru deliciul meu de lectura (ei, da!), nu a avut scop didactic sau intemeietor sau directionist. Nu a avut un scop transant si exterior, ci unul foarte launtric. Nu am dorit sa dau lectii nimanui, ci sa redau ca un scrib fatal si hipnotizat, si sa comentez niste texte minunate care, simteam eu, se potrivesc cu ideea de delir poetic, asa cum il percepeam (nu in calitate de critic literar, ci in ipostaza stricta de poeta). Este o carte facuta cu multa bucurie, o carte de dialog interior si imagistic, in ultima instanta, cu frati si surori, iubiti si iubite, matusi si unchi, tati si mame intru delir.
    Cit despre suprarealismul cu palarie al delirionismului, reprosul dvs. ar putea avea miza si mai vehementa daca nu ar interveni ceva nou adus de mica mea teorie – anume TRANSA. Suprarealismul nu mizeaza pe transa, cel putin nu in sensul pe care l-am oferit eu. In cazul „bastardului” meu delirionist mai intervine ceva – nu este vorba despre o transa pur si simplu, ci despre una oarecum psihedelica, inrudita pe alocuri cu transa shamanica. Un alt punct cheie este RESEMANTIZAREA NEBUNIEI (aici ar fi multe de discutat). Dar, fireste, daca nu va conving, asta este, nu am sa insist. La urma urmei, cusurgeala dvs. s-a nascut intru dialog, ceea ce e foarte bine. Ca daca am tot monologa, ne-am satura, oricit de narcisiaci am fi! Amuzant si simpatic experimentul pe care mi l-ati propus, cu reorganizarea Papuashiei! Daca ati putea face acest lucru si cu delirionistul cantecel pe care l-am afisat de curind… ei atunci poate ca ar trebui sa ma dau batuta si sa recunosc ca delirionismul este reconvertibil in multe altele (oricit de neconvenabil ar fi pentru mine). cu bine, rc

  3. Browser by Default Says:

    dumnezeul cel mic se războieşte cu lumile de dedesubt şi de dinăuntru
    cu japonia si laponia in cubulete de gheata
    pe-aici trece o caravană de broscute care nu opreşte niciodată
    ah, dac-ai avea părul ca o barba cu jucării
    poate ca s-ar opri,
    poate ca s-ar ghemui in viteii sticlosi ce-i mingiie macelarul,
    Cel care-mi stă pe frunte ca o maimuţică de foc
    Şi extrage de-acolo un alt dumnezeu de ciocolată
    Ce faci? Ce sa fac, mă-nvrt mă-nvrt
    n odaia-balerina
    şoprle dansează cu pisici siameze
    Si trenurile au oscioare de vultur la glezne…

    Iata cam ce-as face (adica ce-am facut) in viteza cu celalalt. Dar posibilitatile sint nelimitate, iar eu nu tin sa conving pe nimeni de nimic. Pina la urma fiecare face ce-i place, ce i se potriveste, mie de exemplu imi place versul al 4-lea de-aici, cred ca imi seamana 🙂

  4. Mesmeea Says:

    Cred ca nu doar cusurgiti, dar va si rasfatati deja. Faptul ca puteti combina si inventa pe ici, pe colo, nu schimba neaparat sensul bastardului delirionist. A doua mixtura de poem, asa cum ati facut-o, nu v-a iesit asa bine precum cealalta… am impresia ca pastisa a dat gres intrucitva. Dar nici eu nu mai tin sa conving pe nimeni de nimic. Am ajuns la o raspintie de unde fiecare o ia pe calea lui.

  5. Browser by Default Says:

    Citeva precizari: ce-am facut eu vineri dupa-amiaza a fost un capriciu de gentleman cu 5 cafele la bord, intr-o zi de predare. Fiecare mi-a luat 10-15 de minute, poate mai putin; n-am pretentia ca ar fi poeme cu cap si coada, si nu sint nici pastise, m-am amuzat incercind sa transform ceva ce nu-mi place in ceva ce mi-ar putea place. Un fel de colaj. Dar nu va temeti, nici asa nu imi plac. Si mai e o neintelegere: ca schimba sau nu sensul, un colaj poarta amprenta celui care il executa. A combina si a inventa nu e putin lucru si ma distreaza tonul vag depreciativ pe care il folositi. Toata lumea poate sa decupeze, dar nimeni nu poate sa decupeze ca mine, cam asa spunea Burroughs.

    Al doilea ciot despre care imi spuneti ca nu functioneaza, l-am facut la rugamintea dvs. Am acceptat provocarea din amabilitate. Fiindca ma plictisea sa lucrez iar cu copy&paste l-am atacat coafindu-l putin cu creasta, si introducind putin umor. Dar nu e poem, e o scurta demonstratie de virtuozitate pe care am oprit-o cind am avut eu chef. Am gresit, trebuia sa-mi vad de treaba. Cum spune iubita mea, daca un cavaler Jedi ar scoate sabia pentru orice bondar, ar ramine fara curent electric 🙂

    PS nu cred nici in Transa si nici in resemantizarea nebuniei (pe care nu mai insist, dar si suprarealistii au calarit din greu – prima prin experiente literare sub hipnoza in anii ’20-’24, a doua, un volum intreg de Breton & Eluard, cam ratat, nu mai tin minte titlul; spre deosebire de poemele suprarealiste sensul poemelor dvs sint totusi foarte limpezi, de-a dreptul cristaline, foarte logice, de fapt)

  6. Mesmeea Says:

    Nu inteleg de ce sinteti atit de ursuz si cautator de nod in papura. Aveti si o irascibilitate care se auto-stimuleaza parca – doar discutam despre chestiuni delicioase (in principiu) sau cel putin eu asa le vad, delirionismul si suprarealismul si altele inrudite sunt niste chestiuni delicioase, care ar trebui sa deschida si sa ramifice arborescent himerele si hipnozele launtrice etc. Chiar daca nu sunteti de acord cu transa ori resemantizarea nebuniei ori cu micul meu „ism” (pe care l-ati bombanit in fel si chip, cu acreala), asprimea dumneavoastra este excesiva, iar eu nu ii gasesc motivatia. Cred ca cel mai simplu ar fi sa spuneti sa nu va plac poemele postate de mine si cu asta basta. Iar eu voi accepta acest verdict, pentru ca este dreptul dumneavoastra, ca cititor, sa il dati (indiferent daca imi convine sau nu). Dar cu aceasta cusurgeala obstinata si contrapunctica si cu avint napustita asupra-mi nu stiu ce sa fac, asa ca ma retrag din dialog.
    Aveti dreptul sa nu va placa nimic din ceea ce scriu eu. Dar va rog sa nu imi explicati cum scriu eu, ca si cum ati scrie dumneavoastra in locul meu. Acest drept nu il aveti.

  7. Mesmeea Says:

    rectificare – cred ca termenul acreala este in plus. dar ursuzenie, cusurgeala, irascibilitate,asprime nemotivata, toate acestea sunt valabile in ce va priveste.

  8. Mesmeea Says:

    Va sa zica M. s-a bosumflat si s-a autoradiat din casuta mea postala cu prieteni. Hmmm! Pacat.

  9. victor c Says:

    Fericit trebuie sa fie cel ce traieste in astfel de tara .Am citit acest poem si pur si simplu m-am regasit printre acei locuitori .Doar ca eu am locuit ceva mai in nord .Demult inainte de Adam si Eva am fost un rege in nord .Inainte cu mult de hiperboreeni a fost un popor care traia intr-o asemenea stare de asa zis delir .Eu am fost regele acelui popor .Intradevar
    starea la care visam acum nu este decat o aducere aminte ,cred ca e in subconstientul nostru colectiv .Spun asta pt. ca de multe ori am reusit performanta de a intra in transa si am reusit sa vad multe din frumusetile acestor imaginatii ale dvs. Si ori de cate ori vi le imaginati , eu le voi trai .

  10. Mesmeea Says:

    Papuashia este, totusi, o zona riscanta. Pe de o parte exista deliciul fanteziei exuberante, pe de alta parte exista si o molipsire nevrotica la nivelul perceptiei lucrurilor. Putem vorbi, oare, de o limita a fanteziei? Sau este dreptul nostru sa fantazam pina la (auto)intoxicare? Nu stiu nici eu.

  11. Micaela Says:

    voiam doar sa-ti spun public multumesc de invitatie. am constatat ca M. a fugit si de la mine, bietul, tare trebuie sa-l fi traumatizat. din pacate nu functioneaza decat ori monologic (pe desteptul sau blog) ori imprecativ (cand i se pare ca dialogheaza), nu are alta viteza. cat despre dreptul la fantazare, si eu cred ca el e nelimitat, dar limitat ar trebui sa fie (ab)uzul nostru de el, parca. liberul arbitru expresiv diferentiaza, din punctul meu de vedere, delirul patologic de delirul artistic.

  12. Mesmeea Says:

    Fantezie si fantasme sunt „domenii” distincte. Cam toti avem si de una, si de altele. Batalia, insa, cu fantasmele trebuie sa o purtam ca vai si amair. Fantezia, chiar si atunci cind este morbida, nu poate fi distructiva. Fantasmele, in schimb, sint obositoare si insidioase si greu de controlat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: