concursurile din vis și omuleții de zăpadă

T din Amerika îmi scrie că m-a visat la un concurs de rugăciune și de poezie (ciudat concurs!) unde îmi făceam de zor lecțiile în banca mea de școlăriță, în vreme ce el dădea chix și se înfuria peste poate. M-am amuzat, fiindcă T nu a scris niciodată poezie (nici măcar nu a încercat, din câte știu eu).

Până una alta am ridicat doi omuleți de zăpadă, pe balcon, care arată așa cum se vede în imaginile risipite aici. Adică imperfecți foarte, în ciuda zorzoanelor . Anir spune că sunt niște omuleți cam oligofreni, dar că măcar li se percepe genul: unul (cel care are “curea”) e bărbat, celălalt (cu “pălărie” și nasturi colorați) ar putea fi femeie. Primul e plasat la Est, femeia, la Vest. Am ridicat și un așa-zis mic zid chinezesc, tot din zăpadă (cu nasturi), dar a ieșit o asemenea calamitate (turtită) încât m-am sfiit să o fotografiez!

Oricum, cei din pozele de-aici sunt cei dintâi omuleți de zăpadă pe care i-am făcut pe balcon. Dacă în anii ce vin va mai ninge tot așa cu duiumul, bănuiesc că vor urma alți omuleți la rând, așa încât voi păstra pozele de-acum pentru un viitor muzeu de ceară, hah! Firește, după ce zăpada se va topi și omuleții vor pieri, voi arunca și nasturii folosiți, plus celelalte accesorii (pai de suc, furculiță, pixuri, brelocuri, recipient de frișcă pentru cafea, ațe, șnur).