timpul, tumora, schizofrenia

Duminică seara am urmărit fascinată un documentar despre timp care clasifica toate teoriile emise de fizicieni și matematicieni de-a lungul istoriei omenirii. Se pare că obsesia pentru explicarea timpului (mai ales) este o boală profesională a fizicienilor și matematicienilor dintotdeauna. Documentarul a atins și chestiunea unei patologii a timpului prin intermediul unor boli fizice sau psihice. Între altele, documentarul a emis teoria (verificată) că bolnavii care au tumoră pe creier suferă distorsiuni temporale în percepțiile lor, din pricina felului în care tumora a crescut și s-a răspândit atât la orizontală, cât și de sus în jos (aceste distorsiuni sunt concretizate prin tocmai schimbarea percepției vitezei temporale). La fel de interesant mi s-a părut faptul că schizofrenia ar putea fi explicată ȘI prin intermediul timpului: schizofrenicul este, susținea documentarul la care mă refer, un bolnav care suferă distorsiuni temporale sau falii (felieri) temporale, de aici comportamentul său rupt în două (sau chiar în mai multe părți). Numai că aceste felieri temporale nu pot fi încă pricepute decât dacă schizofrenicul este analizat (patologic) ca un computer.

Se pare că spațiul nu mai este o chestiune ardentă științific, actualmente, fiindcă a fost analizat minuțios în fel și chip, iar experții au ajuns totuși la concluzii înrudite. În schimb, în ceea ce privește timpul, lucrurile sunt încă vraiște.

Nimic din toate acestea nu au de ce să mire neapărat. Eu le-am relatat doar fiindcă, spre dimineață, am visat (între altele), o sală de clasă de școală generală, în care în bănci se aflau bolnavi de tumoră, precum și schizofrenici. Ce făceau ei? Hmmm: scriau de zor romane-fantasy!

P.S.

Am uitat să vorbesc despre entropia care e la mijloc în chestiunea încercării de definire a timpului!