La sfârșitul lui ianuarie 2007 am deschis blogul Mesmeea pe yahoo 360, la sugestia unei tinere prietene (Sharaska) care mi-a dat ideea unui loc aparte de postat literatură proprie, jurnale de lectură, imagini insolite etc., adaptate la felul meu ludic de a fi (și nu numai). Când yahoo 360 s-a desființat, am mutat blogul Mesmeea pe wordpress, adăugând și celălalt nume al personajului cu pricina, anume Cuttita (Mesmeea Cuttita fiind nu doar personajul meu din romanul Angelus, ci și numele avatarului meu din jocul Second Life).
Câțiva dintre prietenii mesmeici știu deja de oarecare vreme (fiindcă am mai făcut mici confesiuni pe ici-colo, în particular) că, de vreo jumătate de an încoace, decisesem să paralizez blogul mesmeic la începutul lui 2012. Nu din vreun plictis, ci fiindcă în mod real consider că acest blog și-a consumat viața sa completă în 5 ani de zile (în care a trăit cât un deceniu, cred), ținându-mi el loc de jurnal de viață, de lectură, de prietenii, de duhovnicie etc. (într-adevăr, iscodind în jurnalul meu real de viață, început serios în 2003 – caietul brun, cum îi spun eu -, am constatat că în ultimii 4 ani de zile am scris extrem de puțin acolo (vreo 10 pagini în total!), întrucât jurnalul meu devenise, de facto, Mesmeea Cuttita și blogul ei.
Așa încât blogul mesmeic se oprește aici: iar AICI se găsește o carte întreagă care mă conține cu toate ale ei (și în care comentariile, uneori teribile, alcătuiesc o carte la fel de importantă). O carte pe care o las deschisă lecturii cui va pofti să o facă, dacă va fi interesat și va avea vreme de pierdut (iar dacă nimeni nu va fi interesat, e o carte care va atârna cumva în neantul electronic, lucru care îmi place nespus). Urmează să mai postez un singur text, un poem. Fac acest lucru întâi de toate fiindcă este un poem care face parte dintr-o nouă etapă în care mă găsesc, creator vorbind – ca și celelalte poeme postate în ultimul timp; apoi e vorba despre un text care are o conotație existențială aparte pentru mine. Mai fac acest lucru și întrucât pe celălalt blog pe care îl voi deschide nu voi posta NICIODATĂ poezie.
Căci, într-adevăr, voi deschide un alt blog, de nișă, izolat, în care gândurile mele și textele mele vor avea o coloratură de altă natură. Blogul cu pricina va începe să funcționeze de la sfârșitul lui februarie. Nu dau nicio adresă aici și acum, întrucât cei care îmi cunosc histrionismul și tendințele inventive (unele chiar manieriste) vor ști să mă caute și să mă găsească. De intrat pe Mesmeea C. o voi mai face doar ca să consult blogurile celor din lista mea, dar nu știu dacă voi mai comenta neapărat în spațiul celor din Blogroll, întrucât ocheadele mele actuale nu mai au energia unui dialog prin cuvinte, ci doar pe aceea a unui spiriduș tăcut. Dacă nu o să pot să mă rabd, firește, poate voi mai posta una-alta pe Mesmeea, dar, evident, o voi face extrem de rar și în taină (din moment ce anunț acum paralizarea blogului meu).
Va mulțumesc tuturor pentru că m-ați citit aici și ați fost alături de mine (cu gândul și fapta). Semnat descifrabil: Mesmeea Cuttita.
. Anir spune că sunt niște omuleți cam oligofreni, dar că măcar li se percepe genul: unul (cel care are “curea”) e bărbat, celălalt (cu “pălărie” și nasturi colorați) ar putea fi femeie. Primul e plasat la Est, femeia, la Vest. Am ridicat și un așa-zis mic zid chinezesc, tot din zăpadă (cu nasturi), dar a ieșit o asemenea calamitate (turtită) încât m-am sfiit să o fotografiez!
